joi, 27 mai 2010

A trecut un an de atunci....

A trecut un an de cand s-a intamplat.

Era 24 mai 2009. Era o seara placuta de mai, iar eu ma plimbam prin parc; am calcat gresit pe o bordura si am cazut, fracturandu-mi piciorul stang. Am ajuns la Urgenta, unde mi s-a pus piciorul in ghips. Am fost imobilizata timp de o luna si jumatate, iar apoi am facut fizioterapie pentru a ma recupera corect. Examenul de dizertatie l-am sustinut tot cu piciorul in gips. Toate acestea le-am povestit atunci cand am creat acest blog. De fapt, fiind cu piciorul in gips... mi-am gasit aceasta preocupare de a creea un blog si de a povesti ce mi s-a intamplat.

De atunci a trecut un an si multe lucruri s-au intamplat in viata mea, de fapt a noastra, a tuturor. Ce repede trece timpul... Intre timp am postat de blog si alte intamplari, citite si comentate de catre voi. De fapt, nu m-am gandit vreodata ca voi avea cititorii mei fideli. Va multumesc mult pentru acest lucru!

Ma gandec cu nostalgie la anul care tocmai a trecut si as vrea sa dau timpul inapoi, dar nu se mai poate. Stiu ca timpul e cel mai mare dusman al nostru, nu-l putem invinge. Asa ca... vreau sa ma bucur de prezent.
Promit sa mai postez si alte intamplari.
P.S.: Piciorul meu s-a recuperat cum trebuie, acum zburd ca o caprioara :).

joi, 20 mai 2010

Experiente peste experiente!

Ceea ce o sa povestesc mai jos o sa va confirme ceea ce voi deja stiti despre asa-zisii patroni romani.

Sunt si eu un Stan-Patitul, ca si altii. Adica am luat teapa cu un anumit loc de munca.
Mi-am depus c.v.-ul la o farmacie verde si dupa scurt timp am fost chemata la un interviu si am fost acceptata, de a doua zi trebuind sa ma prezint la noul loc de munca. Eram incantata, d-abia asteptam sa iau contact cu clientii si cu noii mei colegi de serviciu, asa ca a doua zi de dimineata, la ora 9, eram frumos instalata in acea farmacie verde.

Doar ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. O cunosteam pe patroana putin (eram clienta ei, i-am cumparat mamei produse de acolo) si imi lasase o parere destul de buna, chiar ma bucuram ca am o sefa de treaba. Doar ca...nu era chiar asa!

Respectiva a avut niste pretentii absurde inca de la inceput si nu mi-a fost de niciun ajutor in cunoasterea produselor. Vroia ca eu sa cunosc in cateva zile toate produsele, compozitia acestora, modul de prescriere, efectele lor si sa indic clientilor produsele exact ca un medic naturist. Ceea ce nu este tocmai normal fiindca eu am alte specializare! 

 In prima zi atat mi-a spus: "Adelina, tu iei produsele pe rand si le citesti prospectul, iar la final te intreb cate ceva." Am zis "ok" si m-am pus pe treaba; doar ca magazinul era mare, produsele erau multe, informatiile veneau una peste alta, iar eu am incercat sa retin cat mai mult. Am mai intrebat-o eu cate ceva pe patroana, ca sa imi fie mai usor sa inteleg... iar la finalul programului primeam cateun test. Asa s-a intamplat timp de cateva zile. Eu nu mai eram asa de incantata ca in prima zi, am observat cateva lucruri care nu mi-au placut (de exemplu, in prezenta mea au venit cateva persoane si si-au depus C.V.-ul pentru un loc de munca in acel plafar si nu intelegeam ce se intampla, de fapt), dar mi-am vazut in continuare de insusirea noilor informatii si de invatarea noilor produse. Am inceput sa ma obisnuiesc si sa asist la vanzarea produselor de catre colegele mele, chiar  am ajutat cu tot ce am putut.

Dar... patroana tot mi se parea absurda. Dupa 10 zile a inceput sa-mi reproseze o serie de lucruri; mi-a spus ca, desi este vizibil progresul meu, ar fi vrut sa invat....LOGIC.

"Cum adica logic, dna? Mi-ati impus sa invat in scurt timp toate produsele din magazin, iar eu am invatat. Stiti doar ca eu am cu totul o alta pregatire si am luat-o pur si simplu de la zero. A trebuit sa invat singura. Am fost eu, singura, in fata rafturilor de produse naturiste si atat."...

Nu i-a placut ca am infruntat-o. Nu eram cu nimic mai prejos decat ea, amandoua fiind absolvente de facultate; ea a terminat facultatea de biologie (ea a invatat in 4 ani o serie de notiuni "inrudite" cu farmacia verde, iar mie imi impunea sa invat in doar cateva zile ), eu fiind absolventa si masteranda de finanate-contabilitate.

In ziua respectiva mi-a mai dat un test; in test imi cerea sa ii spun  compozitia, indicatiile si cum se prescriu o parte din produsele de pe raft. Mi s-a parut absurd tot testul, chiar exagerase. Stiam in ce situatie se recomandau produsele respective, la unele stiam si compozitia, dar... era prea de tot.... sa stiu deja si cate pastile trebuiesc luate in fiecare zi. Nici ea nu stia asta. Era absurd, ma repet. Nici la farmacie... farmacistele nu stiu asta la toate medicamentele... ele avand pregatire de specialitate. Nu am mai ramas la acea farmacie verde.

A doua zi m-am dus sa-mi iau actele; am gasit-o acolo pe fata cu care eu ma intelesesem mai bine. O sa va redau conversatia noastra:

-"Ce s-a intamplat, Adelina? nu mai vii?"...
-"Pai nu mai vin, vreau doar sa-mi iau actele".
-"Asteapta putin, te rog, e cineva inauntru, are persoane chemate la .... INTERVIU"....
"Deja a organizat interviuri? Ce rapid se misca cucoana", m-am gandit eu.
Am asteptat cateva minute, timp in care am discutat cu fata respectiva. In final, am intrat in biroul respectivei patroane.
-"Buna, am venit sa-mi iau actele. Am ceva sa-ti spun: imi pare rau de timpul asta petrecut in plafar, pentru ca este un timp irosit, NEPLATIT. In acest timp puteam sa am alte colaborari"....
A comentat ea putin, spunandu-mi ca mi-a acordat o sansa... urandu-mi "Bafta!".
Am iesit din birou, spunand un civilizat "La revedere!"
Da, nu am fost platita. Am facut munca voluntara, mai bine zis, am luat teapa.

Salariata  ei mi-a zis in timp ce ma indreptam spre iesire: "Adelina, stai linistita. Esti isteata si draguta, o sa-ti gasesti tu rapid in alta parte, cu siguranta". I-am zambit si am zis: "stai linistita, nu-i nicio problema". O regretam doar pe ea, ca si colega de servici, ne-am inteles bine. Cred ca am fi devenit prietene daca am fi lucrat in acelasi loc.

Concluzia?  Eu am fost dezamagita intial, dar stiti cum se spune: fiecare sut in fund este un pas inainte. Chiar nu-mi pare rau ca am plecat de acolo.
Voi ce concluzie ati tras?

sâmbătă, 15 mai 2010

Pot mai mult!

Intamplarea de mai jos e reala si s-a petrecut de curand.

Totul s-a intamplat intr-o farmacie naturista. Printre clienti, un nene burtos, chel si barbos. O vanzatoare l-a intampinat amabil:

- "Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?"...
- "Saru' mana. Dra, as vrea si eu sa slabesc. Ce aveti pentru slabit?"...

Fata s-a indreptat catre raftul de produse de slabit, gandindu-se ce anume sa-i recomande. Barbatului i s-a aratat unul din produse.

-"Dra, vreau sa slabesc, sa nu mai mananc asa mult", a spus clientul, zambind sugubat, si uitandu-se spre burta.
-"Pai aceste produse va taie pofta de mancare; daca nu mai mancati, o sa slabiti"....
-"Asa, dra, ca mananc prea mult"...

Apoi, cu o voce mai scazuta i-a spus vanzatoarei:

-Dar... pentru potenta aveti ceva?"....
-"Da, cum sa nu! Avem produse bune. "
-"Bine, dra. Ma duc pana acasa sa iau banii si ma intorc. O sa va caut!", spuse clientul  indreptandu-se spre usa.

S-a intors si a cumparat produsul de slabit. Apoi, s-a interesat de produsul pentru potenta, iar vanzatoarea i-a prezentat cateva produse.

-"Dar sunt bune, dra? Eu vreau sa cumpar ceva mai bun. Ce-mi recomandati?"....
-"Eu il recomand pe acesta, stiu ca este indicat pentru mai multe afectiuni printre care si impotenta"....
-" Dra, stiti.... EU POT, DAR VREAU SA POT MAI MULT!..... Nu o sa-mi cumpar acum produsul, dar sa stiti ca ma intorc si va caut tot pe Dvs.!"

Deci, pentru persoanele de gen masculin care citesc aceasta postare... in astfel de cazuri nu trebuie sa dati prea multe detalii (ca nu intereseaza pe toata lumea), dar macar fiti clari inca de la inceput:)). Nu de alta, dar macar sa stie si altii de ce sunteti... capabili! :))

P.S: Pana una-alta, consumati cat mai multa telina! 

sâmbătă, 8 mai 2010

Bocca della verita!

Arta ghicitului in palma are o istorie milenara si este greu de stabilit unde anume a aparut initial. In Evul Mediu, magii stapaneau aceasta tehnica la perfectie. In secolul al XVII-lea chiromantia era predata ca disciplina stiintifica in mai multe universitati din Europa. Ulterior, din cauza prigoanei indreptate impotriva stiintelor oculte, ea si-a mai pierdut din popularitate, dar a revenit in forta in secolul al XIX-lea.

In prezent, chiromantia a evolutat, nu mai este chiar ceea ce a fost.
Zilele trecute am intrat in Mall in Rm. Valcea si atentia mi-a fost atrasa de ceva.... M-am apropiat si am vazut ceea ce vedeti voi in poza atasata la aceasta postare. M-am uitat cu atentie la acest obiect si am descoperit ca se numeste BOCCA DELLA VERITA si ghiceste in palma destinul. "Ce s-a mai inventat! I-auzi, sa-mi ghiceasca mie destinul in palma acest aparat! Nu cred eu asa ceva.", ma gandeam in timp ce il studiam cu atentie. Dar curiozitatea a fost prea mare si am cedat. Am introdus in aparat 2 lei, ca altfel nu se deranja sa-mi ghiceasca, apoi am introdus mana stanga intr-un orificiu special (adica in gura aparatului) si am astepta cateva momente. In timpul cat am asteptat m-am uitat la palma care era desenata pe aparat si am vazut cum se colorau liniile acesteia. Eram chiar curioasa sa vad ce-mi rezerva destinul.

Dupa cca 30 de secunde am scos mana din aparat si acesta a eliberat un tichet care, in cateva randuri, mi-a trasat viitorul. Viata unui om in doar cateva randuri!!!!  Mai jos va fac cunoscut si voua destinul meu.

"La BOCCA della VERITA. Iata ce iti spune vocea adevarului:

Ca sa-ti satisfaci dorintele esti in stare de agresivitate.
Esti sanatos, ai grija de asta.
Iti cade greu sa traiesti sanatos.
Fara inima, nu poti avea sentimente adanci.
Invata, gandeste, actioneaza. Zilele iti trec nefacand nimic.
Aproape totul iti reuseste in dragoste, toate portile ti se deschid."

Eeee, ce ziceti, voi avea un viitor stralucit? Sunteti si voi la fel de lamuriti ca si mine?!
P.S.: Tichetul l-am pastrat drept amintire si dovada ca nimeni in afara de Dumnezeu nu stie, de fapt, ce ne rezerva viitorul.

miercuri, 5 mai 2010

Turist prin Valcea!


Eu sunt o olteanca get-beget, nascuta si crescuta in Rm. Valcea. Dat fiind ca a inceput sezonul cald, m-am gandit sa fac reclama judetului Valcea - sunt sigura ca informatiile si imaginile prezentate de mine va vor incanta si veti dori sa vizitati acest judet minunat. Sigur nu veti regreta!

Judeţul Vâlcea, localizat în sudul României, se întinde pe o suprafaţă de 5.765 km² şi se învecinează cu judeţele Alba, Sibiu, Arges, Dolj, Gorj, Olt, Hunedoara. Resedinta judetului este municipiul Rm. Valcea.

Prin aşezarea sa geografică, judeţul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munţi, dealuri subcarpatice, podiş şi lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defileele ale Oltului şi Lotrului, străjuite de munţii Cozia, Căpăţânii, Făgăraş, Lotru şi Parâng. Aici între masivele de munţi se află una din cele mai mari depresiuni intramontane din judeţ, cunoscută sub numele de Ţara Loviştei.

Muntele Cozia, după unele mărturii ar fi "Kogaionon, muntele sfânt al dacilor". Râul Olt străbate judeţul pe o distanţă de 135 km, primind apele a numeroşi afluenţi din care cel mai important este Lotrul.

Va voi prezenta, mai jos, imagini pline de farmec din orasul Rm. Valcea, dar si din binecunoscutele statiuni valcene: Calimanesti, Olanesti, Govora, Voineasa si Horezu.

Rm. Valcea









                                                                                                 


Calimanesti







Olanesti












Govora









Voineasa






Horezu





V-am convins? Sper sa includeti judetul Valcea pe lista urmatoarelor Dvs. destinatii turistice!