marți, 29 septembrie 2009

E de bine!

Asa cum am promis, va voi spune ce mi-au spus medicii in urma analizelor facute.

In afara de faptul ca am calcemia mai mica decat trebuie si iau calciu, nimic altceva care sa ma ingrijoreze. Azi la endocrinologie, dna doctor mi-a dat verdictul: "esti sanatoasa!" M-am bucurat!!!

Acum m-am linistit, nu sunt "defecta" :)) Iar pentru o perioada lunga de timp nu mai vreau sa mai aud de spitale, injectii si medici. La cate mi s-au intamplat in ultimele luni, mi s-a luat.

Va doresc multa sanatate! Va pup!

vineri, 25 septembrie 2009

Ratusca cea urata este de fapt o printesa:))

Un amic mi-a trimis de curand un film in PowerPoint, care mi-a dovedit ca banii sunt la putere in multe cazuri. O prietena mi-a zis mai demult ca ea munceste ca sa faca "acele bilete cu care se poate cumpara aproape orice". Iar eu, dupa ce am vazut filmuletul, m-am gandit: "banii pot cumpara si frumusetea!"

Daca dati click pe titlul acestei postari, veti vedea pozele unor femei care... asa cum reiese si din titlu, s-au trasnformat din ratusca cea urata intr-o printesa. Sa-mi spune-ti parerea voastra.

marți, 22 septembrie 2009

medici...de tot rasul

De cativa ani mi-am facut un obicei in a-mi face analizele sangelui si un control general. Mi se pare ceva firesc sa am grija de sanatatea mea, mai ales ca eu ma imbolnavesc usor daca nu am grija cum trebuie de mine. Asa ca nici anul acesta nu am facut exceptie si am rugat-o pe dna doctor Mihaela (medicul meu de familie) sa-mi dea trimitere la laboratorul de analize, dermatologie si endocrinologie. Si nu in ultimul rand, la ortopedie (offf, piciorusul meu in gips - pt cei care au citit si postarile mele anterioare stiu despre ce este vorba).

Si... asa a inceput aventura mea prin spitale, policlinici si cabinete particulare.

1. Prima data m-am dus la o clinica particulara din Rm. Valcea sa-mi fac analizele de sange (cica au laboratoarele mai dotate si tot nu plateam nimic pt analize, doar sunt suportate de stat, fiind asigurata). Nimic spectaculos aici, dimineata mi-au luat sangele, iar cateva ore mai tarziu am primit rezultatele (asa am aflat si ce grupa sanguina am:)) ).

2. Urmatorul pas in "aventura" mea pe la cabinetele medicale a fost sa ma duc la dermatologie... sa ma lamuresc si eu de ce imi cade parul in halul asta, plus alte intrebari pe care le-am avut pentru medicul dermatolog, dar nu le voi expune aici (din motive personale). Si medicul m-a "lamurit" de nu am mai putut...

-"Dra, cred ca ai fost mai suparata, mai stresata in ultima perioada si de aceea iti cade parul", doctorita.
-"Dar, doamna, nu e vorba de o perioada scurta de timp de cand am problema asta, mie imi cade parul in felul acesta de cativa ani!! Nu are legatura cu ultimele luni din viata mea."
-"Pai, ce sa zic... Ti-ai facut si tu o ecografie ovariana?", ea
-"Poftim? Nu am inteles!", eu
-"O ecografie ovariana, sa sti ca in urma ecografie asteia ai putea afla tu de ce iti cade parul din cap!!", doctorita
-"Serios?", intreb eu mirata
-"Da, serios. Stiu ca medicul tau de famile face ecografii, fa-ti si tu una la ea", da ea verdictul....
-"Dar o reteta, ceva? Exista vreun medicament pt asta?!", intreb eu
Si incepe sa-mi scrie exact ce stiam deja... Revalid si un sampon scump, sa nu mi se mai ingrase parul.... Am luat reteta si am iesit dezamagita de acolo. Nu am cumparat ce mi-a recomndat, reteta sta la mine in camera, ca o hartie obisnuita.

3. Ortopedia... sper sa nu mai am de-a face cu acest cabinet vreodata. Nu vreau sa mai aud de oase rupte, de bandaje, gips si urgente. Dar tot m-am dus la un control de rutina (sa nu uitam ca am avut un picior un gips). De data asta am vrut doar sa cer si parerea altui medic ortoped, sa vad daca imi spune la fel ca medicul care m-a tinut sub observatie. Si medicul asta m-a "lamurit" de nu am mai putut.

-"Draga mea, ti se pare. Totul porneste de la psihic. Trebuie sa te autosugestionezi, pentru ca eu nu cred ca mai doare sau ca ai avut probleme cu incaltamintea. Si eu am avut piciorul rupt, ca tine, si nu am avut problemele astea.
Mie imi picase fata. Cum adica sa nu ma doara ca doar am simtit pe pielea mea? Si cu incaltamintea.... doar ii am ca martori pe cei din familie, cum adica totul porneste de la psihic?

-"Nu e chiar asa, dl doctor, nu veneam aici daca nu mai durea sau...", am zis eu descumpanita.

Nici eu nu mai stiam ce sa cred, m-am dusesem sa cer o a doua opnie, am vrut doar un consult si medicul imi spune "ti se pare, nu e ca tine". Am oftat, i-am urat "o zi buna" si am plecat si de la ortopedie. Mama a ras cu pofta cand i-am povestit, doar stia ca am dreptate. Ce sa mai zicem?

4. La dermatologie, ieri... Pana acum cred ca a fost cel mai normal consult. Doctorita a fost o scumpa, m-a ascultat si mi-a dat si dansa 2 trimiteri... iar injectii, iar radiografii. Azi de dimineata am facut puf-puf ca sa-mi faca alte analize ale sangelui, dar cu chiu, cu vai... Asistentul nu-mi gasea vena sa-mi ia sange si mi se luase, ma plictisisem pe scaun... La final se scuza:
-" o zi buna si ma scuzati ca v-am..."
-"Ciuruit! :))", zice o alta pacienta mai glumeata care astepta la rand.

De acolo am plecat la radiologie. Si descopar ca... nu e asa usor sa fac o radiografie... mai intai trebuie sa fac un control la genicologie!!!!

-"La ginecologie? Dar de ce?!", intreb eu mirata
-"Da, pai sa nu fiti gravida"
-Dar nu sunt, va garantez",
-"va cred, dar e obligatoriu."

Asa ca, trebuie sa ma duc si acolo sa mi se dea o adeverinta cu ceva ce eu stiu deja.

Dar aventura mea continua... In urma analizelor, trebuie sa aflu starea sanatatii mele. Dar la cat m-au turmentat doctorii astia... nu cred ca vreau sa mai repet cat de curand analizele. Vreau doar.... liniste si sanatate!

P.S. : o sa va spun si voua verdictul final!

vineri, 11 septembrie 2009

Dna Ida

Anul trecut eram la servici... stateam, cand am cunoscut-o pe Dna Ida. Nu era prima oara cand o vazusem la firma, doar ca de fiecare data aveam ceva de facut, deci nu vorbisem niciodata. Doar ca in ziua respectiva, ca un facut, eram singura. Dna Ida a intrat si m-a rugat sa o ajut. Nu puteam sa o refuz.... si asa a inceput o interesanta prietenie. De ce interesanta? Hmmm! Pentru ca Dna Ida avea 83 de ani, iar eu 26!

Dar sa revin. Pentru ca am ajutat-o in acea zi, dansa mi-a zis:
- "Te caut eu mai incolo sa-ti dau ceva."
- "Ma bucur ca v-am putut ajuta", am raspuns eu.

Intr-un fel nu ma asteptam ca Dna Ida sa se intoarca, multi oameni nu se tin de cuvant. Doar ca... dansa si-a respectat promisiunea. Din pacate, eu plecasem de la servici, am aflat apoi de la colegi si ulterior, chiar de la dna Ida, ca intr-adevar m-a cautat in acea zi.

Dupa cateva zile, a revenit. Si mi-a facut o invitatie surpriza... la dansa acasa. Doar ca eu... am tras chiulul, nu m-am dus asa cum stabilisem si m-am rusinat cand ne-am intalnit din nou. Invitatia s-a reinnoit, iar de data asta m-am tinut de cuvant. Incarcata cu fructe si suc natural (asa scria pe cutia de suc, dar eu nu sunt asa sigura ca nu era chiar natural 100%), am ajuns la dansa acasa. M-a apostrofat, spunand ca nu era nevoie sa fac asta, ca sunt tanara si am nevoie de bani pentru lucruri mai importante, ca dansa are tot ce-i trebuie. Am vorbit cate lune in stele, si am ramas placut surprinsa de energia si cultura noii mele prietene. Mi-a povestit asa multe... iar vizitele mele s-au indesit; iar dansa ma vizita ori de cate ori avea trecere prin zona in care lucram. Am avut numai de invatat din experienta si intelepciunea acestei femei minunate.

Doar ca... la un moment dat, vizitele s-au rarit din diverse motive. Dansa m-a sunat, nu ma uitase, asa cum nici eu nu o uitasem. I-am promis ca o voi vizita imediat ce voi termina sesiunea de examene (ultima mea sesiune ca masterand), sunand-o inainte ca sa stabilesc intalnirea. Si m-am tinut de cuvant. Se apropia sfarsitul sesiunii si am telefonat la dna Ida; s-a bucurat de telefonul meu.

- "Dna Ida, va sun eu joi si-mi spuneti cand va gasesc acasa."
- "Da, scumpa mea, d-abia astept."

Si am sunat in acea joi... trista pt mine. Mi-a raspuns fiica dansei. Initial, nu am realizat cu cine vorbesc, stiind ca dansa locuia singura, iar fiica o vizita destul de des.
- "Alo!", spun eu
- "Da spuneti.", acea vocea straina mie.
- "Poate am gresit, dar nu este familia X?", eu
- "Ba da."
- "Aaaa, sunteti dna profesoara, fiica dnei Ida?", eu.
- "Da, eu sunt."
- "Dna Mona, poate va amintiti de mine, ne-am intalnit in casa mamei dvs, sunt Adelina."
- "Da, imi amintesc, Adelina. Stiu cine esti."
- "Dna Mona, sper ca nu deranjez, ramasese sa sun, pot sa vorbesc cu Dna Ida?", eu.
- "Adelina, am o veste proasta sa-ti spun."

In acele momente am incremenit, aveam inima cat un purice... ce veste proasta, doar vorbisem cu femeia cu cateva zile inainte? Imi era si frica sa nu-mi spuna ca nu mai este printre noi.

- "Mama a facut un atac cerebral, este imobilizata la pat".
Eu ma blocasem, nici nu stiam ce sa mai spun.
- "Doamne, cum adica? Cand?", eu
- "Pai acum cateava zile"
- "Dar.... stiti... nu-mi vine sa cred, eu am vorbit cu dansa, nu pot sa cred. Era bine!!!!", eu. Vocea imi scazuse si-mi tremura.
- "E la pat, nu se poate misca, dar intelege. Poti veni, daca vrei."
- "Da, o sa vin", m-am balbait eu. Si mi-am luat la revedere, terminand discutia telefonica.

Eram inca socata! Cum adica, atac cerebral?! Dna Ida, la pat?! Poate avea dansa 83 de ani, dar era sanatoasa tun... De ziua mea, in noiembrie, imi facuse prajituri si cadou o glastra cu flori, iar acum... Vroiam sa ma duc sa o vad, dar nu puteam, nu o puteam vedea asa... eu sunt tare fricoasa, detest bolile si, mai ales, MOARTEA. De aceea, nu ma simteam in stare sa o vizitez, stiind-o bolnava.

Doar ca Dumnezeu, a facut in asa fel incat m-am intalnit cu Dna Mona, fiica dansei. Si mi-a zis ca pot veni sa o vad. Se simtea ceva mai bine. Si m-am dus... ca prima data cand am viztat-o.... cu fructe si flori. Am sunat si am intrat... Ghiciti! Dna Ida ma astepta, in usa dormitorului. Am zambit larg, vazand-o; dansa la fel, se bucura enorm sa ma vada. Si stiti ce? M-a apstrofat (mai greu, recunosc, inca nu putea vorbi corect), ca i-am adus fructe, ca nu era nevoie (ca la prima vizita). Am pupat-o pe obraji si i-am spus ca i le-am adus cu drag si ca sunt foarte bune, doar au vitamine. Se bucura ca ma vede, dar in acelasi timp se simtea jenata ca o vad asa.... dupa o viata de 83 de ani sanatoasa. Am plecat impacata. O vazusem.

A fost, insa, ultima data cand am vazut-o! Nu am mai avut curajul sa o vad sau sa o sun. Desi, as fi vrut asta din tot sufletul. Dar nu depindea doar de mine. Familia ei avea asa multe probleme, doar de mine nu se putea ocupa. Cu regret, am preferat sa nu mai sun! Desi, cateodata, imi mai doresc s-o intalnesc pe fiica dnei Idei, nu vreau decat sa stiu ce mai face!