luni, 30 noiembrie 2009

Nestiutoare... in ale blogului

Desi am de cateva luni blogul asta, inca nu i-am descoperit toate secretele. La fel cum exista cititori fideli ai blogului meu, tot asa sunt si eu cititoarea fidela a catorva bloguri. Doar ca unele bloguri.... imi plac mai mult decat al meu. Sunt realizate mai frumos, cititorii asculta muzica etc etc. Asa ca m-am incapatant sa schimb si eu infatisarea propriului blog (in special, vreau sa adaug muzica). Dar... daca nu sti ce sa faci, nu merge si gata. Engleza mea e mediocra, nu prea am inteles eu ce mi se explica despre muzica pe google, asa ca... pana acum nu am reusit decat sa pun un ceas si un mesaj de bun venit pe blog. E ceva si asta, nu? Deci, dragii mei... eu o sa incerc in continuare, poate voi reusi...candva. Daca voi stiti si puteti ma ajutati (help me pls!!! i wanna listen music here), m-as bucura daca ati face-o. Cum pot sa-i schimb "fata" blogului (si aici nu ma refer la "fetele" standard de pe site) si sa pun muzica? Help!

Al patrulea mag

Există o poveste veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toate acestea l-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorî. Femeia îşi apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:

- Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va afla de târgul nostru.

Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit. Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă.

Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus, însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde Îl poate găsi, s-a grăbit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorinţa să-L vadă în viaţă pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta timp. Însă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:

- Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi împărţi banii. Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.

Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de fericire, nu ştia cum să-i mulţumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Îi era ruşine să se închine Împăratului împăraţilor fără nici un dar. Însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:

- În sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu ? - a întrebat mirat magul.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care Îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.

Cine nu caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulţumire şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

“Să dorim binele fraţilor noştri şi mântuirea tuturor
oamenilor mai mult decât pe a noastră.”
Sfântul Teodor Studitul

duminică, 29 noiembrie 2009

Cerul, pamantul si lumea

Intr-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:

- Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit ? Niciodată nu te-am văzut supărat.
- Foarte simplu - a răspuns celălalt. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. În cele din urmă, privesc în jurul meu, lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta. În felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face.

Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.

“Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite.”
părintele Paisie Olaru

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Casa Domnului

Intr-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:

- Mamă, de ce plângi ?
- Fata mea, sunt zile grele, nu mai avem bani şi pentru a putea trăi am vândut şi casa aceasta frumoasă. Mâine va trebui să ne mutăm într-o casă mult mai mică. De aceea plâng, fiindcă ne este greu să plecăm din aceast loc minunat, unde am trăit în linişte atâţia ani, şi să ne mutăm într-o casă sărăcăcioasă şi ca vai de ea ...
- Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta ?

Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înteles că, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletul omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în suflet drumul spinos al vieţii e stăbătut mai uşor.

“Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerne şi a se curăţi prin foc până ce vede că străluceşte, tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fie cercetate de necazuri, până ce se curăţă şi se lămuresc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.”
Sfântul Ioan Gură de Aur

vineri, 27 noiembrie 2009

Cele patru piersici

Odată, un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare:

- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta ?
- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul şi nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos şi roditor.
- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta ?
- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă ...
- Şi apoi ?
- Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că “lacomul mai mult pierde şi leneşul mai mult aleargă”. Dar ţie ţi-a plăcut piersica, a fost bună ? - l-a întrebat ţăranul şi pe cel de-al treilea fiu al său.
- Nu ştiu.
- Cum nu ştii, da' ce-ai făcut cu ea ?
- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg şi am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viaţă; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinţi.

În sfârşit, ţăranul l-a întrebat şi pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toţi.
- Dar ţie ţi-a plăcut piersica ?
- Nici eu nu ştiu, tătucă.
- Cum, şi tu ai vândut-o ?
- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, şi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea şi mi-a mulţumit din suflet.

Cu lacrimi în ochi, tatăl şi-a luat copilaşul pe genunchi şi i-a spus:
- Nu ştiu ce te vei face tu în viaţă, dar ştiu că, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun creştin şi asta e tot ce contează.

“Lăsaţi copiii să vină la Mine!”
Sfânta Scriptură

Cel ce inseala

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:

- Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a răspuns omul bucuros - ce trebuie să fac ?
- Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.

Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus ? “E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel ?!”
Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.
Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.
În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Anunt matrimonial....fara prea multe dotari:))

Din cand in cand citesc revista "Intamplari adevarate". Rasfoind-o, la sectiunea anunturi matrimoniale, am gasit urmatorul anunt:

"Tanar 38/1,84/80, fara obligatii, fara sa mai fi fost casatorit, pensionat medical, cu ochelari de vedere, saten cu ochii negri, tuns scurt, cu potenta redusa, doresc sa cunosc o tanara/doamna de 28-44 de ani, pentru prietenie/casatorie (aproape), fara relatii sexuale. Mi-ar placea ca ea sa nu se uite la televizor si sa nu aiba copii. Pot fi contactat la nr. de tel: 07xxxxxxxx. De asemenea, scrieti pe adresa: .....judetul Constanta."

Sa analizam anuntul domnului doritor sa cunoasca o reprezentanta a sexului frumos.
  1. Domnul nu e in stare de prea multe, chiar precizand destul de clar in anunt: "cu potenta redusa" si "fara relatii sexuale";
  2. Are probleme de sanatate, fiind pensionat medical asa tanar (38 ani); mi-am permis sa concluzionez ca nu sta prea bine nici cu banii;
  3. Ea sa nu se uite la televizor (dar ce altceva sa faca? o avea voia sa citeasca ziarele, macar o carte?)
  4. Vrea sa intalneasca o doamna de maxim 44 de ani si care sa nu aiba copii pana la varsta asta (cam greu, nu credeti?);
  5. Vrea sa o cunoasca pe EA pentru prietenie/casatorie (aproape). Adica concubinaj, nu? Nici el nu pare prea hotarat, nu-i asa?
Eu inteleg ca el vrea cam multe si nu ofera NIMIC, dar cine il vrea pe el? Serios vorbind, satisfactii sexuale si copil nu ii ofera ei, sanatos nu prea e, poate nici la capitolul bani nu sta bine, la televizor nu se uita ca sa afle ultimele stiri  si sa fie si el ancorat in realitate.... Pai si spera sa-si gaseasca jumatatea? Ha ha ha! Chiar ma amuza! Pai si daca EA ar sta singura, sigur i-ar fi mai bine. Pana si la manastire au televizor. Ii doresc multa baftaaaa, sigur va avea nevoie!

Ceva doritoare?! :))

vineri, 20 noiembrie 2009

alta diploma



Acum ceva timp va spuneam ca am urmat un curs de Inspector Resurse Umane si ma intrebam daca diploma si cunostiintele obtinute imi vor folosi candva in practica. Va anunt ca l-am absolvit cu nota maxima, iar de azi sunt fericita posesoare a unei noi diplome (diploma cu nr. 6). Am pus-o la dosar, langa celelalte. Si astept sa-mi folosesc noile cunostiinte si in practica.

joi, 19 noiembrie 2009

C.V. amuzant

M-am decis sa postez pe blog C.V.-ul cuiva care pretinde care are 4 ani de facultate (parerea mea, cred ca a trecut prin ea ca gasca prin apa)... Pacat ca nu pot sa postez aici c.v.-ul ca sa vedeti si voi ce scris de clasa a IV-a are si aspectul neingrijit al acestuia

                                                                        C.V.

Ionut Stelian
Nascut pe data:10 martie 1978
Oras: Bumbesti Jiu, jud Gorj
Doresc sa ma angajez la firma de reparatii calculatoare pentru a castiga un salariu in viata si a avea o viata mai buna
-Am facut liceul la Sadu (Bumbesti Jiu), profil Infrmatica
-Facultate la Petrosani (4 ani facultate), in anul 4 am intrerupt abandonand scoala. (presupun ca facultatea are si ea un nume si ai urmat un anumit profil, nu?)
-In timpul generalei am facul Electronica la Clubul elevilor (Sadu)
-Doresc angajare pentru a invata o meserie si din dorinta pentru de a castiga un ban in viata si pentru a trai mai bine. (eu as fi zis ca doar vrei sa pleci de acasa ca sa ai de unde te intoarce, serios; daca ar fi dupa mine, nu te-as angaja la firma mea)

Nu a scris adresa sau nr. de telefon... nimic, nimic la date de contact; poate, daca cineva s-ar fi indurat sa-l contacteze, presupun ca ar fi trebuit sa aiba puteri paranormale. Plus alte informatii care lipsesc din acest C.V....
Serios, eu as zice ca are doar 4 clase, nu 4 ani de studii superioare. Cum o fi ajuns asta student?

Vorba lui Mircea Badea: TRAIEM IN ROMANIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

sarbatorire... cu prelungire

Zilele trecute a fost sarbatoare (SF. Mihail si Gavril) si a fost motiv de petrecere...surpriza (stiti doar ca pe mine ma cheama Mihaela). Sa va povestesc cum a decurs totul.

Unchiul meu ne-a chemat la el acasa sub forma unei vizite obisnuite, dar, de fapt, a vrut sa-mi faca mie o surpriza (sunt singura lui nepoata si tine mult la mine). A facut pregatiri cu aperitive, friptura cu garnitura si desert. Plus ca la acea mica petrecere au fost si alte rude invitatie, am glumit si am ras cu pofta. Am facut poze ca amintire. AAA, uitasem. Am primit si cadouri, a fost perfect!

Azi ne-am dus iarasi la unchiul meu...sa continuam petrecerea de saptamana trecuta. Iar suc, iara bere, friptura si desert, iar poze..... iar m-a latrat Piki, cainele verisoarei mele, de bucurie ca am vizitat-o. Am plimbat-o pe Piki, am fost la o cafea cu vara-mea si niste prietene, apoi m-am intors la mine acasa si m-am gandit sa impart cu voi cateva din pozele de la aceste intruniri de familie. A fost o zi petrecuta in sanul familiei si m-am simtit tare bine. Familia e cea mai importanta, iti e mereu alaturi. Apropo, ce schimbare ati vazut la mine de la o saptamana la alta? A vazut cineva? Aaaaa? Astept pareri!


De la stanga la dreapta: mama, vara-mea si Eu in margine

Eu si vara-mea

Eu si 2 dintre unchi, cel cu chelie mi-a facut surpriza

Eu, sprijineam o masina...sa nu o ia la vale:))

 De la stanga la dreapta: mama, matuse-mea, eu si unchiul meu

Eu, impreuna cu un alt unchi si sotia acestuia


Eu si cu vara-mea (stapana lui Piki), la bara... blocului

Distractie mare, vroiau sa dea bine in poza:))
                                                                           
Piki in persoana


Deci, dupa ce ati vazut pozele.... ati vazut ceva diferit la mine de la o saptamana la alta??? :) Cine si-a dat seama? Astept raspunsurile voastre! Cine stie???

miercuri, 11 noiembrie 2009

idiotenia patronilor episodul 2

In urma cu cateva luni am scris despre ce mi s-a intamplat la un interviu cand eram proaspat absolventa de facultate (este vorba despre postarea "Idiotenia patronilor"). Incepand de azi voi incerca sa postez diferite intamplari din viata mea care mi-au lasat un iz amar, care m-au dezamagit, mai ales de la interviurile la care am fost. In continuare, voi scrie despre singurul interviu pe messenger la care am participat pana acum.

Probabil stiti ca pe internet exista site-uri specializate cu anunturi de angajare unde cei care isi cauta un loc de munca pot aplica. Si eu am cont creat pe astfel de site-uri si nu mi-a fost greu sa-mi trimit CV-ul cand am gasit un post de secretara. Postul nu ma incanta asa mult, dar eram atrasa de salariul de 16 milioane lei vechi. Deci, CV-ul fiind trimis, nu mi-a ramas decat sa astept. Dupa cateva zile, am fost contactata pe messenger de patronul firmei respective. Mai jos voi reda continutul asa-zisului interviu.

-Patronul: Buna ziua!
-Eu: Buna ziua!
-P: Ati trimis un CV pentru postul de secretara pe internet
-Eu: Da
-P: Ok, dar asteptam si o fotografie cu dvs. in intregime daca ati citit bine anuntul
-Eu: Stiu ca CV-ul meu este insotit de o poza
-P: Da, dar este minuscula si tip buletin ( dupa cate stiu, doar astfel de poze se ataseaza la un CV!!!!! )
-Eu: Astea sunt setarile de pe site, nu depinde de mine; este o poza facuta pentru diploma de disertatie pe care am atasat-o si la CV; este singura de acest gen pe care o am (am explicat eu).
-P: Nu ma intreseaza; vreau o poza in intregime oricum cum ar fi, sa vad cum aratati, daca aveti. Asta daca vreti si daca va intereseaza postul!

Aici eu ma hotarasem sa nu mai raspund, nu asa abordezi un posibil candidat la postul respectiv (cu fraze de genul nu ma intereseaza). Patronul imi comunicase ca vrea o poza in intregime... sa ma vada mai bine, dar din punctul meu de vedere  eu imi facusem treaba (ii trimisesem deja o poza cu mine atasata la CV, ce vroia mai mult, doar imi vazuse chipul??!!!) Daca vroia  sa ma cheme la interviu bine, daca nu, iar bine, nu era un capat de lume.

-P: Mai sunteti?, ma intreaba el dupa cateva minute de tacere
-Eu: Am impresia ca postul presupune si alte activitati extra decat atributiile unei secretare; eu am trimis un CV pe site care contine si poza; daca vreti, ma selectati pentru interviu, daca nu, nu-i o problema; eu nu am terminat o facultate si masteratul ca sa-mi etalez fizicul, ci ca sa-mi folosesc mintea si cunostintele. Cautati ce va trebuie in continuare.
-P: Foarte bine. Dar nici eu nu-mi pot angaja o secretara schioapa sau oarba. Sau una de 80 de kg. Fiecare cu optiunile lui.
-Eu: Nu ma intereseaza. La revedere!
-P: La revedere!

Eu nu am realizat ce vroia de la mine mai mult de atat. Ce rost mai avea discutia de pe messenger cand el avea CV-ul meu complet (date personale si fotografia atasata)? Daca era om inteligent, organiza interviul si alegea pe cine vroia. Timp pierdut si o impresie de om fara caracter lasata unui necunoscut!

TO BE CONTINUED....

marți, 10 noiembrie 2009

sahul si oamenii


Sunt pasionata de sah de mai multi ani si de ceva timp joc sah pe http://www.yahoo.com/ . Acolo am intalnit oameni din toate colturile lumii, printre care si cativa romani. Dar, doar cu unul din ei (bucurestean get-beget) am continuat sa joc sah. Bineinteles, el joaca mai bine ca mine si m-a ajutat sa-mi imbunatatesc strategia de joc. Ne sfatuim ce mutari sa facem ca sa castigam impotriva adversarilor de sah. Si ca sa fim siguri de victorie, ne incurajam reciproc: "da-i bataie", "fa-l praf", "fa-l...pilaf" si alte incurajari de bine:)) Dar, amicitia noastra virtuala nu s-a oprit aici.

Destul de des ne salutam pe internet (messenger), discutam diverse subiecte si povestim ce ni s-a mai intamplat. De curand, amicul meu virtual mi-a recomandat sa citesc "Al doile sex", de Simone de Beauvoir. Si pentru ca mi-a spus ca se merita sa citesc cartea, m-am dus croita la biblioteca judeteana si am imprumutat-o. Doar ca exista o problema: mama a pus monopol pe carte si nu am reusit sa citesc un rand din ea. Nu mi se pare corect:(( Si eu vreau sa citesc acea carte! 

Iar de Sf. Mihail si Gavril mi-a trimis un mail foarte original, care m-a facut sa zambesc si mi-a facut ziua mai frumoasa datorita continutului lui. Mersi inca odata!
Vedeti, dragii mei, cateodata, sahul este un mediator intre oameni, nu doar un joc al mintii!

Sunt sigura ca cel despre care povestesc s-a recunoscut deja. Astept doar sa-mi spuna singur ce crede despre postare.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Nascuta de ziua presedintelui

Azi...4 noiembrie '09... am mai pus inca un an la varsta mea, am implinit respectabila varsta de 28 de ani. Dragii mei, sunt nascuta in aceasi zi cu Dl. Presedinte Basescu. Cineva mi-a zis mai demult, glumind: "vei ajunge presedinte:))" (asta nu prea cred eu:) ). Anul acesta nu am mai sarbatorit ca in alti ani cu invitati multi; totusi mama a pregatit ceva rapid, am luat un tort diplomat mic-mic-mic si a trecut un unchi sa ma sarbatoreasca, mi-a adus cadou o ciocolata Poaina... cadou de criza. Mi-a zis ca i-a sarit in ochi la alimentara acea ciocolata, mai ales ca scria pe ambalaj "fa-ti ziua mai frumoasa" si se potrivea cu ziua de azi. Dar in schimb m-au sunat colegii si prietenele. Mobilul a sunat mai mult ca intr-o zi obisnuita. Prima data m-a sunat Ioana, o buna prietena si fosta colega de masterat, care, pe o voce serioasa, grava, mi-a facut binecunoscutele urari in stilul specific ei.
Apoi, prietena mea Manuela de la Bucuresti, m-a sunat cu acelasi scop nobil ca al Ioanei.... sa-mi spuna "La multi ani!" Telefoanele au mai continuat pana spre seara (nici Ibi sau Ana nu m-au uitat). Dar ce a fost la telefon a fost putin. Cand m-am asezat la PC au "navalit" toti cunoscutii cu mesaje si e-amailuri. Nu mai faceam fata la asa multi, dar eram incantata ca nu m-au uitat si, mai ales, ca nu au uitat de ziua mea de nastere. Fosti colegi de liceu, facultate, masterat sau simple cunostinte mi-au facut ziua mai frumoasa printre 3 cuvinte simple "LA MULTI ANI!"
Va multumesc tuturor! Pupici!


P.S.: D-aia iubesc eu asa mult luna noiembrie!