miercuri, 31 martie 2010

Pastele!

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creştine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paştelui marchează începutul anului ecleziastic creştin. Există unele culte creştine care nu sărbătoresc Paştele.

Data celebrării Paştelui are la bază două fenomene astronomice: echinocţiul de primăvară şi mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paştele se serbează în duminica imediat următoare primei luni pline după echinocţiul de primăvară.

Paştele creştin are o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de Paşti) şi sărbătoarea Înălţarii Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare.

Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbatorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus.
Sursa: http://www.wikipedia.org/

Va doresc un Paste fericit! alaturi de familie si cei dragi.

sâmbătă, 27 martie 2010

Cultura sau incultura, in functie de bani!

Azi am fost in oras impreuna cu o prietena. Am insotit-o sa cumpere cadouri pentru cele doua nepotele ale ei de 2, respectiv 4 ani. In centrul orasului erau mai multe magazine deschise, dar nu stia ce anume sa le cumpere... Dupa ce am colindat putin magazinele, a decis: sa mergem intr-o librarie si sa le ia ceva de acolo. Zis si facut! Am intrat in singura librarie deschisa la ora aceea in centru, adica in libraria din Mall. Acolo... de toate pentru toti, numai bani sa fie!

Am mers la rafturile cu carti de povesti si carti de colorat si am fost surprinsa de preturile mari ale produselor pentru copii. O carte de povesti pornea de la cca 5 lei si ajungea pana la 90 de lei. Culmea este ca majoritatea cartilor cuprindeau maxim 2-3 povesti. Cartile erau frumos copertate si cuprindeau desene care sa-i duca pe copii in lumea basmelor, dar.... pretul te alunga imediat. Daca parintii vor sa le citeasca prichindeilor "Frumoasa din padurea adormita" sau "Motanul incaltat" dintr-o astfel de carte, trebuie sa scoata din buzunar cativa zeci de lei. 

Dupa lungi cautari, prietena mea a cumparat cadourile pentru nepotele, adica:
  • 2 carti de colorat, 2,5 lei/buc* 2 carti=5 lei;
  • 1 carte povesti (cu doar 2 povesti!) = 20 lei, pret la reducere;
  • 1 set creioane colorat = 6,5 lei
In total, 31.5 lei.
Prietena mea, putin dezamagita de preturile mari, a conchis la final: "mai bine le cumparam niste haine, dar nu stiu ce marime poarta."

CONCLUZIA:
Se pare ca in ziua de azi doar parintii mai instariti isi permit sa le cumpere copiilor carti de basme si jucarii, iar restul copiilor se multumesc cu povesti spuse pe cale orala de parinti si desene facute cu pixul pe coli A4.

miercuri, 24 martie 2010

Sinuciderea la animale!

De curand am citit pe internet niste articole foarte interesante, avand ca tema sinuciderea in cazul animalelor.  Se pare ca animalele au un comportament complex, care merita studiat.

Se pare ca suicidul animalelelor este cunoscut inca din antichitate. Aflate in situatii extreme, si animalele sunt tentate sa renunte la viata lor, desi nu au ratiune. Aristotel povestea despre un armasar care a decis sa sara in prapastie pentru ca era fortat sa se imperecheze cu mama lui. Romanii, de asemenea, vedeau suicidul animal ca pe un act de noblete.

Ipoteza ca animalele sunt auto-distructive in mod deliberat, i-ar putea ajuta pe cercetatori sa inteleaga mai bine acelasi comportament aplicat la oameni, declara Duncan Wilson, istoric al medicinei la Universitatea din Manchester si coautor al unui studiu recent aparut in Endeavour despre animalele autodistructive, potrivit www.msnbc.msn.com. "Am inceput sa descifram definitia suicidului. Corpul si mintea sunt deteriorate din cauza stresului si este condus catre auto-distrugere. Nici macar nu trebuie sa fie vorba despre o alegere deliberata" , a adaugat acesta.

"Incepi sa te gandesti la definitia sinuciderii. Corpul si mintea sunt atat de afectate de stres incat acest lucru duce la distrugere de sine. Nu este neaparat o alegere", a spus Edmund Ramsden, unul dintre autorii studiului, profesor la Universitatea Exeter din Marea Britanie.

Exista multe povesti legate de sinuciderile animalelor. In 1845, de exemplu, Illustrated London News a scris ca un caine negru, valoros si tare chipes, din rasa Newfondland s-a sinucis.

Animalul nu mai avea energie si a fost vazut aruncandu-se in apa, nemiscandu-si labele. Cainele a fost salvat si legat, insa dupa ce a fost eliberat a incercat din nou sa se inece. Acest lucru s-a intamplat de cateva ori, pana cand i-a reusit.

In secolul 19, sinuciderile animalelor erau considerate deseori acte de abuz, nebunie, dragoste sau loialitate, iar apoi aceleasi cauze au fost atribuite sinuciderilor umane.
La oameni însă, diferenţa este că mulţi dintre ei nu se sinucid pentru protecţia celorlalţi, ci din cauza suferinţei. Durerea faţă de dispariţia cuiva, în special a stăpânului, este şi principala cauză de sinucidere la animalele de companie.

Eee, ce credeti? Foarte interesant, nu?

sâmbătă, 20 martie 2010

D'ale carnavalului!

Astazi am fost la teatru, am vazut "D'ale carnavalului" (autor I.L. Caragiale). Piesa de teatru a fost regizata de Aurel Palade, iar actorii care au jucat in aceasta piesa de teatru sunt urmatorii:

Nae Girimea...Liviu Cheloiu
Mita Baston...Mihaela Mihai
Didina Mazu...Madalina Floroaica
Iordache...Alin Paius
Cracanel...Gabi Popescu
Iancu Pampon...Dan Constantin
Catindatul...Roger Codoi
Ipistatul...Alin Holca
Chelnerul...Ionut Mocanu

Piesa ne prezinta povestea unui triunghi amoros. Nae Girimea este un frizer cu succes la femei, el avand in paralel doua relatii amoroase, cu Mita Baston si Didina Mazu. La randul lor, cele doua femei mai au cate o relatie stabila. Mita are o relatie oficiala cu Cracanel, iar Didina cu Iancu Pampon. Din cauza unor bilete buclucase, a intuitiei, dar si a intamplarii, adevarul incepe sa iasa incet-incet la suprafata. Cei doi incornorati (Cracanel si Pampon) afla intamplator ca sunt inselati de consoartele lor, iar cele doua femei afla ca frizerul Girimea (amantul comun) nu este fidel unei singure amante si astfel cele doua se cunosc. Cele doua erau tare triste ca erau "traduse" in amor de Girimea, ele luptandu-se pentru a-si pastra locul in inima frizerului, dar nu vor sa-si piarda nici iubitii oficiali.  Pe Crăcănel şi Pampon, “suferinţa din amor” îi transformă din inamici în prieteni. Iar gelozia acestor doi, veşnic încornoraţi, îi aduce în situaţia “să compătimească împreună”. Totul într-un carusel de moravuri ambalate într-un comic savuros.

Pe parcursul celor aproape doua ore de teatru am ras cu pofta si am apreciat munca unor actori talentati de la Teatrul Ariel din Rm. Valcea, care au pus in scena aceasta piesa de teatru intr-un mod exceptional. La final au fost aplaudati din suflet de public, iar adolescentii din sala i-au aclamat din tot sufletul. E ceva, nu? Tinerii inca mai merg la teatru si stiu sa aprecieze teatrul si cultura romaneasca.

Dragii mei cititori, va recomand sa mergeti la teatru sa vedeti aceasta piesa. De fapt, m-as bucura daca postarile mele cu referire la teatru v-au dat ghes sa frecventati teatrele din localitatile dvs.

P.S.: Sper ca rezumatul meu nu este prea alambicat si v-a fost usor sa intelegeti actiunea piesei.

sâmbătă, 13 martie 2010

Amintiri!

Zilele trecute mi-am amintit diverse lucruri din copilarie, amintiri placute. As vrea sa mai fiu copil, dar asta nu se mai poate.

Mi-am amintit ca eram in clasa a doua, iar intr-o dimineata s-a intamplat ceva.... placut si interesant pentru o fetita de 8 ani. Un coleg de clasa m-a luat de mana si mi-a spus: "Hai in clasa, o sa intarziem" si asa am ajuns eu la ore, de mana cu acel baietel. Imi amintesc ca eram asa imbujorata, doar ma luase un baietel  de mana :)). Pe coleg il chema Catalin, iar dupa ce am terminat scoala generala nu l-am mai vazut, pana cand.....

Eram studenta. Intr-o zi eram in fata facultatii impreuna cu o colega, Diana (am fost colege de scoala din cls. I pana la terminarea facultatii, e ceva, nu? ). La un moment dat, acea colega imi spune: "uite-l pe Catalin, colegul nostru". M-am uitat, pe langa noi tocmai trecuse un baiat, dragut intr-adevar, dar nu l-am recunoscut. Ma uit la Diana, colega mea, si ii spun: "Dar noi nu avem un coleg de grupa cu acest nume. Nu-l cunosc, nu l-am mai vazut pana acum" (asa era, nu aveam un coleg de grupa la facultate cu acest nume).

"Nu, Mihaela, nu ne este coleg de facultate, ci din scoala...", imi spune Diana.
"Dar nici din liceu nu-l stiu, nu a fost coleg cu noi", ii spun eu sigur.
Diana se uita exasperata la mine: "Mihaela, ma refer la scoala generala, doar in scoala generala am avut un coleg cu numele asta".

Asa era! Si m-am uitat cu atentie la Catalin cand a trecut din nou pe langa noi si mi-am amintit de vremea cand eram copii, in scoala generala, dar in special de acel moment din clasa a II-a. Ce frumos este sa fim copii, imi amintesc cu nostalgie si cu lacrimi in ochi toate acele momente frumoase care mi-au facut copilaria sa fie... copilarie.

marți, 9 martie 2010

Telefonul!

Am gasit un articol foarte interesant in ADEVARUL DE SEARA. Autoarea este Sanziana Ionescu. Il voi transcrie mai jos. Lectura placuta!

"In anii aceia, hartia ne anunta sec, dar cumva datator de speranta: Posibilitatile tehnice existente la acest moment nu ne permit onorarea cererii dvs. de instalare a unui post telefonic, dar va asiguram ca solicitarea dvs. ramane in atentia noastra  si odata cu extinderea retelei de telefonie, aceasta va fi solutionata in mod prioritar.

Raspunsul de la Telefoane ne descuraja de fiecare data. Iscalitura directorului Corneliu Padurariu parafa implacabil destinul de comunicare, de legatura cu modernitatea. Era in acele momente, pentru noi, cel mai important personaj cu putinta. Cine o fi, cum o arata, era om ca si noi, cu slabiciuni si suferinte? Ma indoiam puternic. Dupa cativa ani, cu o pila foarte aplicata, am reusit sa ne instalam telefonul. Singur pe linie, fara cuplaj. Eram in sfarsit in randul lumii. Dar luxul mult ravnit a devenit cu timpul dispensabil si in curand indizerabil, din cazua abonamentului ce se tot scumpea, odata cu viata.

Recent am cautat somerul de lux al Constantei, cel care primea un ajutor lunar de 5.316 lei. Cine o fi, cum o arata, era om ca si noi cu slabiciuni si suferinte? Muream de curiozitate. Era El, Dumnezeul telefoanelor. L-am vazut si eu acasa, in vila lui cu telefon Romtelecom. Jenat in situatia asumata de somer, dar mandru ca a cotizat la stat destul ca sa-si asigure painea alba pentru zilele negre. Omul se bucura in tihna de somajul exorbitant, dar a marturisit ca este nerabdator sa se intoarca in campul muncii, sa revina in prima linie. Nu a vrut sa spuna cand, si cum, si unde. Probabil ca asteapta si el un telefon important."

sâmbătă, 6 martie 2010