vineri, 30 octombrie 2009

Alo, greseala!

Zilele astea au fost dedicate telefoanelor gresite.
Eram la curs... si  a inceput sa sune telefonul colegei mele, Magda. Necunoscand nr. de telefon si fiind in timpul cursului, ea a inchis telefonul. Dar tipul (pt ca ulterior am descoperit ca e vorba de un tip), nu s-a lasat si a insistat....pana s-a saturat sa sune... si a trimis un sms. Noi ne prapadeam de ras, dar sms-ul a fost tare: "Cristina, raspunde-mi, te rog. Sunt eu, Mihai!" Dar care Cristina, care Mihai? Pe colega mea o cheama Magda si nimeni din familia ei nu se numeste Cristina. "Trimite-i un sms si spune-i ca e greseala, ca asta nu stie", i-am propus noi Magdei. A luat fata telefonul, a intrat in meniu si.... hopa!, ea nu stia sa trimita sms-uri. "Iti dai seama ce se perpeleste asta acum ca nu ii raspund? Stai sa vezi cand o descoperi ca a gresit destinatarul...", a spus Magda zambind :).

Dupa cateva ore, mi-am auzit telefonul mobil vibrand. Mi-am dat seama ca am primit un sms. Am citit continutul acestuia: "Sunt Dan, suna-ma pe nr. meu":)) Bine, bine, tu esti Dan si vrei sa te sun, dar care e treaba mea in toata chestia asta? Eu nu cunosc niciun Dan, deci de ce as vrea sa te sun pe tine in mod special? Am ras cu Magda la curs cand i-am povestit... parca daduse strechea in astia cu mobilele lor.

Azi de dimineata dormeam bustean.... si as mai fi dormit daca nu ar fi sunat mobilul asa insistent. M-am uitat la ecran, am vazut un nr. de orange necunoscut mie si am raspuns intr-un final.
-"Alo!", am spus eu somnoroasa...
-"Buna dimineata! M-ati sunat dvs."...
-"Ba nu, nu v-am sunat! E greseala!" (doar ea ma trezise din somn cu apelul ei, nu visez ca sun oamenii)
-" Eu sunt X-lescu... Cum va numiti? Am gasit nr. dvs. in mobilul meu, imi arata ca m-ati sunat."
-"Mihaela", eu
-"Mihaela si mai cum?"...

Incepuse sa fie iritant, doar ii spusesem ca nu am sunat eu.Eu nu sun anapoda oamenii, stiu pe cine apelez.
Plus ca am cost suplimentar acum, nu sun de pe mobil decat daca e o urgenta!

-"Dna, nu v-am sunat eu, serios."
-"Bine", zice ea intr-un final si inainte sa spuna "La revedere!", am inchis telefonul.

Stau si ma gandesc ca unii isi pot cheltui creditul sunand gresit si sa nu mai poata apela apoi adevaratul destinatar. Sau se joaca pur si simplu la telefon pe banii parintilor. Neatentia, bat-o vina! Sau lipsa de activitate! :))
Plus ca eu nu sunt genul de om care sa dea bip necunoscutilor si niciodata nu am inteles ce gasesc altii distractiv in a da bip pentru a se distra sau in a face farse telefonice. Dar asta e situatia in ziua de azi: unii isi folosesc timpul intr-un mod util lor, iar altii isi pierd timpul degeaba. Cred ca tine si de educatia fiecaruia! Nu?

vineri, 23 octombrie 2009

Prietenia dintre doua.....bloguri

Acum cateva luni am inceput sa citesc blogul unei prietene, Denisa. Chiar am scris pe blog (Istoria blogului...meu) ca Denisa este "vinovata" de nasterea blogului meu. Sa va spun un mic secret! Verific zilnic blogul Denisei sa vad daca a mai postat ceva si sunt incantata de fiecare data cand citesc o noua postare a ei. Sunt dependenta de blogul prietenei mele. Iar in ultima perioada numai asa comunicam noi doua: una din noi scrie ce i s-a mai intamplat pe blogul personal, iar cealalata ii scrie un mesaj, cealalta raspunde la mesaj si tot asa. Dragii mei, va recomand din suflet sa cititi un blog foarte frumos construit si cu intamplari interesante. Sunt sigura ca va fi pe gustul vostru. Adresa blogului Denisei este: http://www.denisasoare.blogspot.com/ ; dati un simplu click si intr-o secunda veti fi acolo. Lectura placuta!

Ce zici, Denisa? :)) Pupici!

luni, 19 octombrie 2009

Piki, catelusha mea iubita


Povestea unei cateluse iubite prea mult, de prea multi:

Piki e catelusha verisoarei mele primare, Oana. Piki are 2 ani si cateva luni, iar Oana a cumparat-o acum un an si ceva de la o prietena de-a ei. Si asa, pana sa o cumpere, tot Oana o ingrijise pe Piki, stapana ei lasand-o mai mult pe la verisoara mea.

La un moment dat, fosta stapana a considerat ca ar fi mai bine sa o vanda pe Piki verisoarei mele, tot pleca in strainatate si avea nevoie de bani. Bucuria Oanei, oricum era ca si a ei, ea o ingrijise cel mai mult, iar catelusa o iubea extrem de mult. I-a dat 1oo lei si apoi i-a facut buletin, a tuns-o, a vaccinat-o etc., etc.

Dar fericirea nu a durat asa mult. Acum vreo 2-3 saptamani, s-a intors in tara fosta stapana a catelusei. Sub motiv ca i-a fost dor de Piki, a trecut pe la unchiul meu, tatal Oanei, ca sa o ia pentru cateva ore, promitand ca o aduce inapoi. Nu dupa mult, a trimis sms: nu mai veniti dupa Piki, ca oricum nu o mai dau inapoi, e cainele meu. Si sa nu ma sune tatal tau degeaba, nu v-o mai dau inapoi. E a mea!!!

Rudele mele nu stiau ce sa creada. De unde pana unde comportamentul asta?! Apoi au realizat ca acea fata era geloasa pe Oana, ca aceasta din urma isi facuse o prietena noua cat fusese ea plecata in strainatate si considera ca nu-i mai acorda atentie destula. Oana incercase sa se retraga din aceasta prietenie in ultima perioada,  vazand comportamentul usuratic al fostei stapane a cainelui si spera ca si aceasta sa inteleaga ca unele actiuni ale ei se resfrang asupra verisoarei mele. Fata, drept razbunare, a rapit cainele.

Ca sa recupereze cainele, s-au dus sa vorbeasca cu aceea fata, i-au oferit si 100 euro, dar nimic. Dezamagiti, s-au dus la politie, chiar daca nu ei nu erau incantati, dar... unde nu-i cap, vai de picioare. Piki s-a reintors in familia verisoarei mele, e din nou ingrijita si iubita. Cat a fost rapita a stat in lant, era murdara, jigarita si nemancata. Iar aceea fata a suportat consecintele pentru ca i s-a intocmit dosar penal.

Am vizitat-o, imi era dor de ea. E aceasi Piki, vesela si energica.

P.S.: In poza, subsemnata si Piki :)) Concluzia: toate actiunile noastre au si consecinte, trebuie sa ne gandim de doua ori inainte de a face ceva.

joi, 8 octombrie 2009

Alta la rand, va rog!

Cica nu se stie cand imi trebuie, sa fie acolo. Vorbesc de o alta diploma; am destule, numai asta imi mai lipsea. Sa vedem ce am la dosar: diploma de bac, diploma de licenta, diploma de disertatie, diploma ECDL, diploma operator PC (ca, de, trebuia sa ma pricep sa utilizez calculatorul).
Acum urmez un curs de Inspector Resurse Umane, aici invat sa completez carti de munca, ma voi putea ocupa de incheierea contractelor de munca, interviuri etc, etc.! Sa fie acolo, nu se stie niciodata cand o sa-mi fie folositor acest curs.

Pana acum nu mi-au folosit la mare lucru toate diplomele, mai bine zis unele nu mi-au folosit la nimic; degeaba mi-am dorit sa ma specializez si sa ma re-specializez. Vax!

1)Diploma de bac atesta ca am absolvit cu bine un liceu cu profil economic.
2)Diploma de licenta arata ca am si studii superioare economice (din punctul meu de vedere, asta e diploma cea mai importanta).
3)Diploma de operator PC... sincer, inainte de acest curs nu prea ma pricepeam sa folosesc Pc-ul. In timpul facultatii, seminariile au fost un chin pentru mine. Multi dintre colegi aveau pc acasa sau facusera mai multe ore de info in liceu si prindeau mai repede ca mine la seminarii. Doar subsemnata se uita ca mata in calendar cand profesorul explica. Lucrarea de licenta am scris-o la calculatorul verisoarei mele, dar mi-a fost tare greu, scriam incet, cu un singur deget, nu stiam sa folosesc word-ul foarte bine etc., etc. Dupa facultate m-am inscris special la acest curs si bine am facut. Tot ceea ce stiu astazi, acolo am invatat. Multumesc dle Prof. Roman! Apropo, tot atunci am dat si examenul ECDL, diploma obtinuta in urma acestui examen este recunoscuta in cadrul U.E. (ECDL este tot un curs de operator pc recunoscut in U.E.).
4)Iar diploma de disertatie inca nu mi-a folosit la ceva, doar ca mi se vor recunoaste studiile de masterat in cartea de munca.

Iar acum urmez cursul asta in domeniul resurselor umane. Nu regret. Desi am inceput de curand cursul, am aflat asa multe informatii noi mie. Peste o luna voi avea o diploma in plus si noi cunostinte. Chiar daca nu voi profesa vreodata in domeniu, cunostintele nu mi le ia nimeni, nu?!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Plimbarea din....subteran (salina ocnele mari)

Auzisem de la buna mea prietana Ibi, dar si de la stirile TV, de punctul turistic deschis recent (5 septembrie 2009) in salina de la Ocnele Mari. Imaginile vazute la stirile TV erau extraorinare (La VTV - televiziune din Rm. Valcea- stirea se numise "S(o)are in subteran"). Iar Ibi, care este inginer minier si se ocupase impreuna cu colegii ei de deschiderea punctului turistic, imi povestise in detaliu ce frumos este si ca se merita vizitat. Asa ca nu am rezistat si impreuna cu ea am fost azi, 03 oct. 2009, la Ocnele Mari.

Ceea ce am vazut in salina mi-a intrecut orice asteptari. Totul m-a captivat!

In salina s-au amenajat spatii de joaca pentru cei mici, un teren de fotbal, de asemenea se poate juca tenis de masa si biliard. Iar ce m-a impresionat pe mine cel mai mult - O BISERICA! Plus leagane, bancute, vagonetele folosite de mineri, manechinele unor mineri, plus exponate din sare, o masa aranjata tare frumos cu legume si peste s.a.m.d!


P.S.: Cel mai mult mi-a placut de clovnul care trebuia sa distreze vizitatorii!