M-am intors!
De curand, un bun prieten mi-a spus "Adelina, tu ai tot pus poze pe blog, dar nu ai mai povestit nimic concret. Cand te pui pe treaba?" Are si el dreptate, de ceva vreme nu am mai scris nimic, am postat doar poze. Asa ca azi o sa povestesc ceva din copilaria mea. Mi-am amintit ca eram un copil istet. Bunicile care m-au ingrijit cat era mama la serviciu imi citeau mereu povesti sau imi povesteau tot felul de lucruri din viata lor ori a celor din jur, iar eu tineam tot minte. Asa am invatat eu sa citesc si sa scriu, cu ajutorul povestilor care mi-au indulcit copilaria. Bunica mea imi citea si eu tineam minte povestile de la cap la coada, asa ca atunci cand ramaneam singura, luam cartea de povesti si ma uitam la prima fraza a povestii... Mai va amintiti cum incep povestile? " A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi nu s-ar povesti." Eu stiam pe de rost acest inceput de poveste si luam cuvintele la rand si ma uitam la fiecare litera in parte si ii tineam minte