Prin lume...calatoare. Partea a doua, Sfinxul, Babele si Castelul Bran
Concediu. 2018.
Cand m-am inscris in acea excursie de 2 zile, nu m-am gandit prea mult. Iubesc muntele si ideea de a vedea Sfinxul si Babele m-a incantat inca de la inceput.
”Sa aveti un pulovar sau ceva mai gros la dvs si fara pantofi cu toc, vom urca pe munte”, m-au avertizat de la agentia de turism cand m-am inscris in excursie. ”Apropo, telescaunul nu functioneaza, este in revizie, vom urca pe jos pana la cabana!”...al doilea avertisment al celor de la agentia de turism. Am retinut sfaturile lor si am plecat bucuroasa ca se eliberase un loc si il ocupasem eu.
SI TOTUSI...cat de frig poate sa fie la munte la inceput de iulie, ma tot intrebam eu cand imi faceam bagajul...un hanorac imi ajunge. Eheee, daca nu ar fi insistat mama, as fi murit de frig. Am prins o ploaie mocaneasca, drumul pe munte pana la cabana a durat vreo 2 ore.... in prima jumatate de ora am urcat cu limba scoasa de 1/2 de metru...credeti ca drumurile prin oras se compara cu urcatul pe munte, pe ploaie? Aveam pe mine o geaca de iarna si pelerina de ploaie, care mi-au fost de ajutor...doar ca totusi, nu mi-a trecut prin cap sa pun pelerina peste rucsac si la intoarcere era leorca... blonda de mine! Intr-un final, cine credeti ca era mandra ca a vazut Sfinxul si Babele pe ploaia aia? Eu, bineinteles! Nu a mai contat nici ca am ramas printre ultimii sau ca am cazut de 2 ori la coborare, ca eram pur si simplu plina de namol pe adidasi si partial pe blugi. Pentru mine a fost o reusita. Imi era doar ciuda ca telefonul mi se descarcase si nu am putut face poze....
Cand m-am intors la autocar, s-a oprit si ploaia, parca sa ne faca in ciuda.
Am continuat, a doua zi, cu vizitarea Castelului Bran. Era duminica. Sa va spun ca si atunci a plouat?! Chiar mai rau ca la Sfinx si Babe. Cu o zi inainte, la Bran fusese soare... dar nu atunci cand am fost noi. Si totusi....vizitatorii veneau in continuu chiar si pe ploaia aceea. La final, am servit o supa fierbinte la un restaurant din apropere...ca sa nu racesc.
La Cetatea Rasnov am urcat cu trenuletul, nu a mai vrut nimeni sa auda de urcat pe jos, chiar daca ar fi fost 2-3 doritori...vocile lor au fost innabusite de noi, restul...urcatul de pe munte ne venise de hac :(.
Mai jos, amintirile raman cuprinse in cateva poze....
CASTELUL BRAN
CETATEA RASNOV
Comentarii
Trimiteți un comentariu