Supravietuire

Sunt singura la parinti, nu am frati sau surori. De multe ori am simtit  nevoia unui frate sau a unei surioare, poate si de aceea m-am inteles foarte bine cu verisorii mei, Oana si Eugen. Mama mi-a spus ca atunci cand eram mica ii numeam fratii mei. Eugen imi seamana intr-o oarecare masura la caracter, e mai sensibil, este inteligent, are prea multa incredere in oameni si asta nu este bine, pentru ca ceilalti pot profita de aceasta incredere. Oana e mai "lipicioasa", intra mai usor pe sub pielea oamenilor, se face mult mai usor placuta decat mine si Eugen. Plus ca  este frumusica foc si isteata. E bine ca ea nu le acorda din prima incredere oamenilor. Acum 4 ani, la 2 luni dupa absolvirea liceului, verisorul meu Eugen a plecat la Milano (Italia) ca sa castige bani pentru un trai mai bun, desi tocmai se inscrisese la facultate, iar parintii lui i-ar fi asigurat costurile scolare. Acolo si-a strans bani si si-a cumparat masina mult visata si cu care se mandreste tare mult, si-

De ziua mea....   Eu la tara, impreuna cu tata..... Eu si mama

Consider ca urarile sincere, venite din suflet, bucura mult mai mult pe sarbatorit. Asa ca astazi, Mihai, iti doresc sa fii fericit in viata, multa sanatatate ca-i mai buna decat toate si toate dorintele sa ti se indeplineasca. Iti doresc distractie placuta si sa fi inconjurat de cei dragi, apropiati tie.  LA MULTI ANI, MIHAITA!

De la un cardiac, cordial De-aicea, de pe patul de spital, Pe care mă găsesc de vreme lungă, Consider că e-un gest profund moral Cuvântul meu la voi să mai ajungă. Mă monitorizează paznici minimi, Din maxima profesorului grijă, În jurul obositei mele inimi Să nu mă mai ajungă nicio schijă. Aud o ambulanţă revenind, Cu cine ştie ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind Cu care se tratează cicatricea. Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei, Păziţi-vă şi inima, şi gândul, De nu doriţi să vină anii grei, Spitalul de urgenţă implorându-l. Eu vă salut de-a dreptul cordial, De-a dreptul cardiac, precum se ştie, Recunoscând că patul de spital Nu-i o alarmă, ci o garanţie. Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani, Eu însumi sunt mai omenos în toate, Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani Şi ţării mele minima dreptate. Poezie scrisa de Adrian Paunescu, 31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta

Accesati urmatorul blog, o sa va placa. Nu veti regreta, va asigur. E doar la un click distanta si veti citi postari interesante. Haideti, puneti mana pe mouse si dati click stanga pe linkul urmator  http://puiumihai-iuliu.blogspot.com/