Am stat zilele astea si m-am gandit la ce mi s-a intamplat de-a lungul timpului si mi-am dat seama ca nu am avut o viata spectaculoasa, a fost una simpla, obisnuita.... si cu bune si cu rele. M-am nascut intr-o zi de toamna, pe 4 noiembrie (de Ziua Presedintelui, cum imi place mie sa spun; Traian Basescu e nascut tot pe 4 noiembrie)... am avut 3 kg. si am primit nota 10 la nastere. Mama mi-a spus ca eram un bebelus tare frumos, tuturor le placea de mine, eram blonduta si aveam ochii cenusii, ca ai tatalui meu. Cum parintii mei s-au despartit la scurt timp de la nasterea mea, iar mama a trebuit sa se intoarca la munca, eu am ramas in grija bunicii mele din partea mamei si a surorii ei. M-au ingrijit bine, imi amintesc ca bunica imi facea gogosi gustoase si imi spunea povesti cum numai ea stia. Mama si bunica m-au invatat sa scriu si sa citesc inainte sa merg la scoala, iar in clasa intai am fost apreciata din acest motiv. La scoala am fost un copil cuminte, cu note bune la invatatura,
Cum au trecut anii... ,, ca nourii lungi pe sesuri", cum spunea poetul.Parca ma vad in ultima zi a lui 2009, cum ma agitam ca nu reuseam sa -mi tin promisiunea de scrie prima postare pe blog pana la sfarsitul anului.Au trecut 5 ani in cap de atunci, chiar azi , chiar pe la aceeasi ora ca acum.
RăspundețiȘtergereAdelina, tu stii ce-ti doresc eu tie pentru noul an, nu voi mai utiliza acele cuvinte atat de mult uzate in aceste zile.
Un an excelent Adelina!
UN AN NOU FERICIT, MIHAI!
Ștergere