Lovitura dupa lovitura.....

Cineva mi-a spus mai demult: Adelina, tu esti un pericol pentru propria persoana!

 Mi-a spus acest lucru intrucat de-a lungul timpului am trecut printr-o serie de peripetii in urma carora m-am lovit sau chiar mai grav, mi-am fracturat piciorul.... Si ii dau mare dreptate. Sa va povestesc cum e sa fi in pielea mea.... 

De exemplu:

- Aveam vreo 10 ani, era vara si in timpul jocului am alunecat de pe niste placi de beton care erau folosite la constructia balcoanelelor de la blocul vecin, m-am taiat la palma mainii drepte, care a inceput sa sangereze si am ajuns la spital. Acolo mi-au cusut rana si am fost la pansat ceva timp; am ramas cu o cicatrice in palma si pe degetul aratator;

- In anul 2009 am alunecat pe o bordura in parc si mi-am fracturat piciorul stang, am ajuns la spitalul judetean la urgente, piciorul a fost pus in ghips pentru o luna si jumatate. A urmat o perioada de doua saptamani de recuperare in care am facut fizioterapie si inca o perioada pana am reusit sa merg normal, scapand de schiopatat.

- La un an de la fractura, adica in 2010, din dorinta de a slabi, am inceput sa fac exercitii fizice (printre care sa sar si coarda), m-am fortat prea mult si am inceput sa am dureri ale genunchiului stang. Asa ca iar m-am dus la medicul ortoped, care m-a consultat si a dat verdictul: LUXATIE.

- Anul trecut pe vremea asta ma intorceam acasa de la cumparaturi. Am traversat strada si cand sa urc pe trotoar nu am ridicat piciorul cum trebuie, m-am impiedicat si am cazut cat de mare sunt.
- Cand eram studenta, am cazut intr-un canal..... 

- Si sa nu uit de alunecarile pe scari si loviturile prin casa.

Si cum nu mai avusesem nicio lovitura serioasa de ceva timp, se pare ca trebuia sa mi se intample ceva chiar azi.

Astazi am fost impreuna cu prietena mea Ana la o prezentare de casnice si electrocasnice. Pe la ora 18 s-a terminat si am plecat spre un magazin alimentar sa cumpar cate ceva, dar nu am gasit ce vroiam si am iesit in graba ca sa ma duc la un alt magazin si sa ajung cat mai repede acasa. Dar nu am apucat sa fac decat cativa pasi si  m-am impiedicat de o asa-zisa bordura facuta de cei de la Drumuri intr-o parcare si am cazut cat de mare sunt. Am resimtit imediat durerile cazaturii: a inceput sa ma doara burta, m-am lovit la picioare si la palme.... si sa nu mai vorbesc de usturimi. In momentul acela am inceput sa ma vait cu voce tare: Vai, ma doare, ma doare. Au, au! 

Nu stiam cum sa fac sa ma ridic mai repede, imi era rusine sa nu ma vada cineva in halul ala, imaginati-va pe cineva la 1,60 m si 80 de kg cazuta pe burta intr-o parcare in fata unui  magazin, vaitandu-se. In clipele alea a trecut un domn, care, vazandu-ma cazuta, m-a intrebat: Va ajut? 

DA, VA ROG!, am raspuns eu

Cu ajutorul acelui domn am reusit sa ma repun pe picioare si am vazut ca eram foarte murdara pe haine de namol... Am urcat rapid in primul autobuz sosit si am ajuns acasa tare ratutita si murdara. Parca eram un porc care se jucase in troaca, mama s-a crucit cand m-a vazut! 

 Concluzia: sunt o impiedicata!

Asa ca aveti grija cum calcati si pe unde calcati! Macar voi sa nu patiti ce am patit eu!