vineri, 16 decembrie 2011

O intamplare neplacuta....

Azi am avut parte de o intamplare neplacuta. De ceva vreme imi caut un loc de munca serios, am depus c.v.-uri pentru cateva locuri de munca, dar nimic concret pana acum. Ieri am gasit un anunt de angajare pe un site de specialitate si am trimis c.v.-ul, postul fiind cel de vanzatoare magazin telefoane mobile. Astazi  am fost chemata la interviu. Cand am ajuns la magazinul respectiv, nu era nimeni inauntru; m-am uitat pe geam, iar magazinul nu avea mai mult de 20-25 metri patrati, nu prea era ordine inauntru, iar cateva telefoane mobile erau expuse in vitrina (trebuie sa specific ca acolo se vindeau telefoane la mana a doua). Dupa cateva minute de asteptat in fata magazinului, a venit si patronul (un tip la vreo 26 de ani), imbracat intr-un trening gri... Iar ceea ce a urmat dupa inceperea interviului m-a descumpanit, m-a scarbit, m-a uluit.... Dar sa o iau cu inceputul....

Anuntul respectiv a fost formulat asa: 
" CANDIDATUL IDEAL: vanzatoare magazin telefoane mobile.

RESPONSABILITATI/BENEFICII: creaza si dezvolta relatiile cu clientii; invata produsele si caracteristicile lor; se ofera salariu 1.400 lei, comisioane, bonusuri.

DESCRIEREA COMPANIEI: magazin telefoane mobile"

Dupa o mica introducere, cand am fost intrebata despre cateva lucruri din C.V. (daca lucrez momentan, de cand nu mai lucrez si de ce, s.a.m.d.) si mi s-a prezentat magazinul, am inceput sa vorbim despre jobul respectiv, salariu, contractul de munca si garantii salariale.... I-am spus ca vreau sa lucrez cu contract de munca, legal. Am avut impresia ca nu e asa incantat, dar a zis ca e de acord. Mi-a spus ca eu voi lucra 8 ore de luni pana vineri si voi fi libera sambata si duminica..... 

Si a venit timpul sa-mi spuna ca vrea sa negociem salariul. Stiind ca in anunt se specificase un salariu de 1.400 lei, am ridicat usor o spranceana si l-am intrebat de acest lucru. A inceput sa ezite si mi-a raspuns ca pentru un asemenea salariu cheltuielile firmei ar fi prea mari, lasand sa se inteleaga ca nici nu mai era vorba de un asemenea salariu. Mi-a cerut sa-i spun oferta mea; a ramas stupefiat cand a auzit ca mai putin de 900 lei nu accept, desi , sincer, trebuia sa-i cer mai mult..... 
-"Puneti-va in locul meu; v-ar conveni sa platiti contributii asa mari pentru un asemenea salariu?Mie nu.", mi-a zis acel patron. 
- "Dar, dvs. cat oferiti?", l-am intrebat curioasa...
- "Pai, pentru postul de vanzatoare pe care l-am scos la concurs nu pot oferi mai mult de 400 lei"....

Si mai surprinsa de tot ce aflam, l-am intrebat:
- "Dar dvs. credeti ca eu pot trai din 400 lei? Am o varsta, 30 de ani, sunt mai mare ca dvs., imi pot intemeia oricand o familie, credeti ca as putea supravietui cu ce imi oferiti?"...
- "Sunt constient ca nu, am incercat sa ma pun si eu in locul dvs.. Haideti sa ne imaginam ca va dau un salariu de 1.000 lei. Convingeti-ma ca meritati acesti bani. Ce o sa faceti ca sa-i meritati?" (precizez ca la inceput nu m-am prins ce vrea sa sugereze, fiti atenti la ce urmeaza)
- "Domnule, eu sunt o persoana serioasa, imi fac atributiile din fisa postului, nimeni nu s-a plans de mine. Trebuie sa recunosc ca pentru prima data sunt pusa in situatia ca la un interviu patronul sa nu-mi prezinte conditiile lui si un salariu de la care sa pornesc o negociere"....
- " Dar ce faceti de 1.000 lei? Ma luati si acasa la dvs. de banii astia?", mi-a zis, glumind!!!!!

Mai intrau clienti in magazin, sa intrebe diverse lucruri, iar eu imi dadusem seama ca e ceva putred la mijloc. Dupa ce a terminat de vorbit cu niste clienti, a venit la mine si mi-a spus: 
- "Pai, domnisoara, asa ramane, va ofer un salariu de 1.000 lei, dar de banii astia va ocupati si de mine", mi-a spus serios.
Nu-mi venea sa cred ce aud, imi propunea sa-i devin mai mult decat o salariata...
- "Stati putin, ce vreti sa spuneti?", am intrebat, ca sa verific ceea ce imi propuse, mai mult sau mai putin subtil. Nu era pentru prima data cand dadea anumite apropouri, dar am crezut ca glumeste sau poate m-am facut ca nu inteleg.
- "Haideti, suntem oameni maturi, intelegeti ce vreau sa spun"... mi-a clarificat patronul banuiala mea.
 In acel moment, m-am enervat, suparat, ceea ce cred ca a observat si el pe fata mea... Raspunsul meu a fost clar NU, dar nici atunci nu s-a lasat mai prejos: "atunci iti dau 750 lei, dar nu te mai ocupi de mine"....
- "La ce oferta mi-ati facut cum puteti crede ca pot sa accept asa ceva, eu am venit sa lucrez, nu pentru altceva". M-am ridicat si am plecat!

Eu am fost la interviu crezand ca voi gasi ceva serios, dar mi-am invatat lectia..... Nu mai aplic la orice firma, fara sa fac unele cercetari.

Dupa ce am ajuns acasa, m-am uitat pe site-ul respectiv.... Anuntul era inca acolo, dar putin modificat; partea cu salariul de 1.400 lei, bonusuri si comisioane disparuse. Probabail si-a dat seama ca facuse o mare tampenie.... Iar eu ma gandesc care o sa fie fraiera care se va angaja la el in conditiile astea; dar vorba cuiva caruia i-am povestit: "veziti de treaba, mereu vor exista persoane care se complac in astfel de situatii, tu ai refuzat."


2 comentarii:

  1. Ce nesimtit. Cu siguranta nu e prima data cand procedeaza asa, tu ai avut decenta sa-i intorci spatele, dar altele cu siguranta au acceptat de a avut un asemenea tupeu

    RăspundețiȘtergere