Supravietuire

Zilele astea au fost dedicate telefoanelor gresite. Eram la curs... si  a inceput sa sune telefonul colegei mele, Magda. Necunoscand nr. de telefon si fiind in timpul cursului, ea a inchis telefonul. Dar tipul (pt ca ulterior am descoperit ca e vorba de un tip), nu s-a lasat si a insistat....pana s-a saturat sa sune... si a trimis un sms. Noi ne prapadeam de ras, dar sms-ul a fost tare: "Cristina, raspunde-mi, te rog. Sunt eu, Mihai!" Dar care Cristina, care Mihai? Pe colega mea o cheama Magda si nimeni din familia ei nu se numeste Cristina. "Trimite-i un sms si spune-i ca e greseala, ca asta nu stie", i-am propus noi Magdei. A luat fata telefonul, a intrat in meniu si.... hopa!, ea nu stia sa trimita sms-uri. "Iti dai seama ce se perpeleste asta acum ca nu ii raspund? Stai sa vezi cand o descoperi ca a gresit destinatarul...", a spus Magda zambind :). Dupa cateva ore, mi-am auzit telefonul mobil vibrand. Mi-am dat seama ca am primit un sms. Am citit co

Acum cateva luni am inceput sa citesc blogul unei prietene, Denisa. Chiar am scris pe blog (Istoria blogului...meu) ca Denisa este "vinovata" de nasterea blogului meu. Sa va spun un mic secret! Verific zilnic blogul Denisei sa vad daca a mai postat ceva si sunt incantata de fiecare data cand citesc o noua postare a ei. Sunt dependenta de blogul prietenei mele. Iar in ultima perioada numai asa comunicam noi doua: una din noi scrie ce i s-a mai intamplat pe blogul personal, iar cealalata ii scrie un mesaj, cealalta raspunde la mesaj si tot asa. Dragii mei, va recomand din suflet sa cititi un blog foarte frumos construit si cu intamplari interesante. Sunt sigura ca va fi pe gustul vostru. Adresa blogului Denisei este: http://www.denisasoare.blogspot.com/ ; dati un simplu click si intr-o secunda veti fi acolo. Lectura placuta! Ce zici, Denisa? :)) Pupici!

Povestea unei cateluse iubite prea mult, de prea multi: Piki e catelusha verisoarei mele primare, Oana. Piki are 2 ani si cateva luni, iar Oana a cumparat-o acum un an si ceva de la o prietena de-a ei. Si asa, pana sa o cumpere, tot Oana o ingrijise pe Piki, stapana ei lasand-o mai mult pe la verisoara mea. La un moment dat, fosta stapana a considerat ca ar fi mai bine sa o vanda pe Piki verisoarei mele, tot pleca in strainatate si avea nevoie de bani. Bucuria Oanei, oricum era ca si a ei, ea o ingrijise cel mai mult, iar catelusa o iubea extrem de mult. I-a dat 1oo lei si apoi i-a facut buletin, a tuns-o, a vaccinat-o etc., etc. Dar fericirea nu a durat asa mult. Acum vreo 2-3 saptamani, s-a intors in tara fosta stapana a catelusei. Sub motiv ca i-a fost dor de Piki, a trecut pe la unchiul meu, tatal Oanei, ca sa o ia pentru cateva ore, promitand ca o aduce inapoi. Nu dupa mult, a trimis sms: nu mai veniti dupa Piki, ca oricum nu o mai dau inapoi, e cainele meu. Si sa nu ma sun

Cica nu se stie cand imi trebuie, sa fie acolo. Vorbesc de o alta diploma; am destule, numai asta imi mai lipsea. Sa vedem ce am la dosar: diploma de bac, diploma de licenta, diploma de disertatie, diploma ECDL, diploma operator PC (ca, de, trebuia sa ma pricep sa utilizez calculatorul). Acum urmez un curs de Inspector Resurse Umane, aici invat sa completez carti de munca, ma voi putea ocupa de incheierea contractelor de munca, interviuri etc, etc.! Sa fie acolo, nu se stie niciodata cand o sa-mi fie folositor acest curs. Pana acum nu mi-au folosit la mare lucru toate diplomele, mai bine zis unele nu mi-au folosit la nimic; degeaba mi-am dorit sa ma specializez si sa ma re-specializez. Vax! 1)Diploma de bac atesta ca am absolvit cu bine un liceu cu profil economic. 2)Diploma de licenta arata ca am si studii superioare economice (din punctul meu de vedere, asta e diploma cea mai importanta). 3)Diploma de operator PC... sincer, inainte de acest curs nu prea ma pricepeam sa foloses

Auzisem de la buna mea prietana Ibi, dar si de la stirile TV, de punctul turistic deschis recent (5 septembrie 2009) in salina de la Ocnele Mari. Imaginile vazute la stirile TV erau extraorinare (La VTV - televiziune din Rm. Valcea- stirea se numise "S(o)are in subteran"). Iar Ibi, care este inginer minier si se ocupase impreuna cu colegii ei de deschiderea punctului turistic, imi povestise in detaliu ce frumos este si ca se merita vizitat. Asa ca nu am rezistat si impreuna cu ea am fost azi, 03 oct. 2009, la Ocnele Mari. Ceea ce am vazut in salina mi-a intrecut orice asteptari. Totul m-a captivat! In salina s-au amenajat spatii de joaca pentru cei mici, un teren de fotbal, de asemenea se poate juca tenis de masa si biliard. Iar ce m-a impresionat pe mine cel mai mult - O BISERICA! Plus leagane, bancute, vagonetele folosite de mineri, manechinele unor mineri, plus exponate din sare, o masa aranjata tare frumos cu legume si peste s.a.m.d! P.S.: Cel mai mult mi-a placut