Supravietuire

Desi am de cateva luni blogul asta, inca nu i-am descoperit toate secretele. La fel cum exista cititori fideli ai blogului meu, tot asa sunt si eu cititoarea fidela a catorva bloguri. Doar ca unele bloguri.... imi plac mai mult decat al meu. Sunt realizate mai frumos, cititorii asculta muzica etc etc. Asa ca m-am incapatant sa schimb si eu infatisarea propriului blog (in special, vreau sa adaug muzica). Dar... daca nu sti ce sa faci, nu merge si gata. Engleza mea e mediocra, nu prea am inteles eu ce mi se explica despre muzica pe google, asa ca... pana acum nu am reusit decat sa pun un ceas si un mesaj de bun venit pe blog. E ceva si asta, nu? Deci, dragii mei... eu o sa incerc in continuare, poate voi reusi...candva. Daca voi stiti si puteti ma ajutati (help me pls!!! i wanna listen music here), m-as bucura daca ati face-o. Cum pot sa-i schimb "fata" blogului (si aici nu ma refer la "fetele" standard de pe site) si sa pun muzica? Help!

Există o poveste veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toate acestea l-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pent

Intr-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin: - Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit ? Niciodată nu te-am văzut supărat. - Foarte simplu - a răspuns celălalt. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. În cele din urmă, privesc în jurul meu, lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta. În felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag. “Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă î

Intr-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă: - Mamă, de ce plângi ? - Fata mea, sunt zile grele, nu mai avem bani şi pentru a putea trăi am vândut şi casa aceasta frumoasă. Mâine va trebui să ne mutăm într-o casă mult mai mică. De aceea plâng, fiindcă ne este greu să plecăm din aceast loc minunat, unde am trăit în linişte atâţia ani, şi să ne mutăm într-o casă sărăcăcioasă şi ca vai de ea ... - Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta ? Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înteles că, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletul omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în suflet drumul spinos al vieţii e stăbătut mai uşor. “Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l las

Odată, un ţăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineaţa la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru în tindă şi l-a întrebat pe cel mai mare: - Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta ? - Ce să fac, tătucă, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul şi nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos şi roditor. - Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta ? - Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă ... - Şi apoi ? - Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau. - Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că “lacomul mai mult pierde şi leneşul mai

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus: - Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine? - Sigur, boierule - a răspuns omul bucuros - ce trebuie să fac ? - Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii. Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus ? “E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel ?!” Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica. Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus: - Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-

Din cand in cand citesc revista "Intamplari adevarate". Rasfoind-o, la sectiunea anunturi matrimoniale, am gasit urmatorul anunt: "Tanar 38/1,84/80, fara obligatii, fara sa mai fi fost casatorit, pensionat medical, cu ochelari de vedere, saten cu ochii negri, tuns scurt, cu potenta redusa, doresc sa cunosc o tanara/doamna de 28-44 de ani, pentru prietenie/casatorie (aproape), fara relatii sexuale. Mi-ar placea ca ea sa nu se uite la televizor si sa nu aiba copii. Pot fi contactat la nr. de tel: 07xxxxxxxx. De asemenea, scrieti pe adresa: .....judetul Constanta." Sa analizam anuntul domnului doritor sa cunoasca o reprezentanta a sexului frumos. Domnul nu e in stare de prea multe, chiar precizand destul de clar in anunt: "cu potenta redusa" si "fara relatii sexuale"; Are probleme de sanatate, fiind pensionat medical asa tanar (38 ani); mi-am permis sa concluzionez ca nu sta prea bine nici cu banii; Ea sa nu se uite la televizor (dar ce a

Acum ceva timp va spuneam ca am urmat un curs de Inspector Resurse Umane si ma intrebam daca diploma si cunostiintele obtinute imi vor folosi candva in practica. Va anunt ca l-am absolvit cu nota maxima, iar de azi sunt fericita posesoare a unei noi diplome (diploma cu nr. 6). Am pus-o la dosar, langa celelalte. Si astept sa-mi folosesc noile cunostiinte si in practica.

M-am decis sa postez pe blog C.V.-ul cuiva care pretinde care are 4 ani de facultate (parerea mea, cred ca a trecut prin ea ca gasca prin apa)... Pacat ca nu pot sa postez aici c.v.-ul ca sa vedeti si voi ce scris de clasa a IV-a are si aspectul neingrijit al acestuia                                                                         C.V. Ionut Stelian Nascut pe data:10 martie 1978 Oras: Bumbesti Jiu, jud Gorj Doresc sa ma angajez la firma de reparatii calculatoare pentru a castiga un salariu in viata si a avea o viata mai buna -Am facut liceul la Sadu (Bumbesti Jiu), profil Infrmatica -Facultate la Petrosani (4 ani facultate), in anul 4 am intrerupt abandonand scoala. ( presupun ca facultatea are si ea un nume si ai urmat un anumit profil, nu?) -In timpul generalei am facul Electronica la Clubul elevilor (Sadu) -Doresc angajare pentru a invata o meserie si din dorinta pentru de a castiga un ban in viata si pentru a trai mai bine. ( eu as fi zis ca doar vrei sa pleci de

Zilele trecute a fost sarbatoare (SF. Mihail si Gavril) si a fost motiv de petrecere...surpriza (stiti doar ca pe mine ma cheama Mihaela). Sa va povestesc cum a decurs totul. Unchiul meu ne-a chemat la el acasa sub forma unei vizite obisnuite, dar, de fapt, a vrut sa-mi faca mie o surpriza (sunt singura lui nepoata si tine mult la mine). A facut pregatiri cu aperitive, friptura cu garnitura si desert. Plus ca la acea mica petrecere au fost si alte rude invitatie, am glumit si am ras cu pofta. Am facut poze ca amintire. AAA, uitasem. Am primit si cadouri, a fost perfect! Azi ne-am dus iarasi la unchiul meu...sa continuam petrecerea de saptamana trecuta. Iar suc, iara bere, friptura si desert, iar poze..... iar m-a latrat Piki, cainele verisoarei mele, de bucurie ca am vizitat-o. Am plimbat-o pe Piki, am fost la o cafea cu vara-mea si niste prietene, apoi m-am intors la mine acasa si m-am gandit sa impart cu voi cateva din pozele de la aceste intruniri de familie. A fost o zi petrecu

In urma cu cateva luni am scris despre ce mi s-a intamplat la un interviu cand eram proaspat absolventa de facultate (este vorba despre postarea "Idiotenia patronilor"). Incepand de azi voi incerca sa postez diferite intamplari din viata mea care mi-au lasat un iz amar, care m-au dezamagit, mai ales de la interviurile la care am fost. In continuare, voi scrie despre singurul interviu pe messenger la care am participat pana acum. Probabil stiti ca pe internet exista site-uri specializate cu anunturi de angajare unde cei care isi cauta un loc de munca pot aplica. Si eu am cont creat pe astfel de site-uri si nu mi-a fost greu sa-mi trimit CV-ul cand am gasit un post de secretara. Postul nu ma incanta asa mult, dar eram atrasa de salariul de 16 milioane lei vechi. Deci, CV-ul fiind trimis, nu mi-a ramas decat sa astept. Dupa cateva zile, am fost contactata pe messenger de patronul firmei respective. Mai jos voi reda continutul asa-zisului interviu. - Patronul : Buna ziua! -

Sunt pasionata de sah de mai multi ani si de ceva timp joc sah pe http://www.yahoo.com/ . Acolo am intalnit oameni din toate colturile lumii, printre care si cativa romani. Dar, doar cu unul din ei (bucurestean get-beget) am continuat sa joc sah. Bineinteles, el joaca mai bine ca mine si m-a ajutat sa-mi imbunatatesc strategia de joc. Ne sfatuim ce mutari sa facem ca sa castigam impotriva adversarilor de sah. Si ca sa fim siguri de victorie, ne incurajam reciproc: "da-i bataie", "fa-l praf", "fa-l...pilaf" si alte incurajari de bine:)) Dar, amicitia noastra virtuala nu s-a oprit aici. Destul de des ne salutam pe internet (messenger), discutam diverse subiecte si povestim ce ni s-a mai intamplat. De curand, amicul meu virtual mi-a recomandat sa citesc "Al doile sex", de Simone de Beauvoir. Si pentru ca mi-a spus ca se merita sa citesc cartea, m-am dus croita la biblioteca judeteana si am imprumutat-o. Doar ca exista o problema: mama a pus mono

Azi...4 noiembrie '09... am mai pus inca un an la varsta mea, am implinit respectabila varsta de 28 de ani. Dragii mei, sunt nascuta in aceasi zi cu Dl. Presedinte Basescu. Cineva mi-a zis mai demult, glumind: "vei ajunge presedinte:))" (asta nu prea cred eu:) ). Anul acesta nu am mai sarbatorit ca in alti ani cu invitati multi; totusi mama a pregatit ceva rapid, am luat un tort diplomat mic-mic-mic si a trecut un unchi sa ma sarbatoreasca, mi-a adus cadou o ciocolata Poaina... cadou de criza. Mi-a zis ca i-a sarit in ochi la alimentara acea ciocolata, mai ales ca scria pe ambalaj "fa-ti ziua mai frumoasa" si se potrivea cu ziua de azi. Dar in schimb m-au sunat colegii si prietenele. Mobilul a sunat mai mult ca intr-o zi obisnuita. Prima data m-a sunat Ioana, o buna prietena si fosta colega de masterat, care, pe o voce serioasa, grava, mi-a facut binecunoscutele urari in stilul specific ei. Apoi, prietena mea Manuela de la Bucuresti, m-a sunat cu acelasi scop n