(IN)CULTURA LA ROMANI

Azi am asistat la o faza interesanta la Biblioteca Judeteana Valcea.

Am intrat zgribulita in incinta Bibliotecii, afara fulguia si era frig. In schimb, inauntru era asa cald si bine... nu-mi mai dadea inima ghes sa ies de acolo. Vroiam sa restitui doua carti si sa imprumut altele doua.

Am urcat incet-incet la etajul 1, sectia de imprumut pentru adulti. Inauntru mai erau cativa cititori, asa ca m-am asezat la coada, asteptandu-mi randul. In fata mea o adolscenta... cu o carte luata de la raft in mana. Fiti atenti la discutia dintre adolscenta si bibliotecara. Reproduc discutia 99%.

"-Vreau sa ma ajutati si pe mine, va rog. Aveti Anatol Francoistais?", adolscenta.

"-Franc... ce?", o intreaba bibliotecara nedumerita.

"-Anatol Francoistais", fata

"-Haideti sa verificam in calculator, sa vedem daca avem ceva de genul asta in baza de date. Dumneavoastra ce doriti sa imprumutati (adica eu)? Tot ma duc sa verific in baza de date, va verific pe amandoua!", bibliotecara.

Eu, ascultatoare ca intotdeauna, i-am intins lista cu cartile si am urmat-o pana la PC. La fel a facut si fata aceea.

"-Asa, sa vedem. Deci, cum spuneati? Anatol Francoistais? Francois-tais? Sau legat?", o intreaba bibliotecara pe fata, nedumerita. (se vedea ca nu stia de scriitorul asta si avand in vedere ceea ce urmeaza, ii dau dreptate).

"-Nu, impreuna, un singur nume de familie", raspunde adolescenta.

"-Nu gasesc scriitorul asta, dra. Sunteti sigura? Ce carte doriti? Cum se numeste cartea?", bibliotecara.

"-Pai asta e cartea, asa se numeste: Anatol....", fata"

-Cartea se numeste asa? Cum adica? Sunteti sigura ca nu e vorba de Anatol France? Eu stiu de scriitorul Anatol France, nicidecum de ce ati spus dvs.", decreta bibliotecara intr-un final..(uitandu-ma la fata ei, realizez ca se prinsese de greseala fetei, dar incearca sa vada pana unde se intinde aceasta).

"-Nu, noua asa ni s-a spus ca se numeste cartea. Nu stiu cum se numeste autorul".

Bibliotecara, sigura ca e vorba de fapt de Anatol France, se uita la mine:

"-Sa vedem ce carti avem pe lista, sa ma duc sa caut la raft"...

La mine a fost mai usor, a gasit rapid. Cat a cautat bibliotecara cartile, fata aceea s-a uitat pe lista de carti din PC si a vorbit si cu cineva la telefon despre cartea ei cu nabadai. Si a inteles ca s-a facut de cacao. Era vorba, intr-adevar, de Anatol France, iar cartea se numeste "Thais". Va amintiti cum a pronuntat ea initial: "Francois-tais"? De fapt, cand i s-a comunicat sa imprumute cartea "Thais", de Anatol France, probabil ca a fost prea mult ca sa tina minte aceste 3 cuvinte si a avut parte de ceea ce s-a intamplat azi la biblioteca. Drept dovada ca bibliotecara s-a intors cu cartea mea si cu "Thais" de Anatol France (sa ne fie de inteles, da?:)) ), iar adolescenta aceea a invatat un autor nou azi si sunt sigura ca data viitoare va sti exact ce roman sa imprumute.

Concluzia: asta e (IN)CULTURA generatiei viitoare. Si ne intrebam de ce ne ducem de rapa.