Plimbare pe furtuna...

Verisoara mea are o catelusa, pe Piki, care este mascota familiei noastre. O iubim foarte mult si ne topim de dorul ei daca nu o vedem o data la cateva zile. Ieri, impreuna cu mama si un unchi, am stabilit sa mergem sa vedem cainele... Am hotorat sa luam autobuzul. Totul bun pana aici, doar ca pe drum a inceput o furtuna mare, cu tunete si fulgere... si nu am mai coborat in statia de autobuz cea mai apropiata de vara-mea, ci... am mers cu autobuzul pana la statia capat de linie a autobuzului 1 - COLONIE din Rm. Valcea, gandindu-ne ca nu avea niciun rost sa mai coboram din masina pe o asemenea furtuna. Afara a plouat destul de mult, a tunat, a fulgerat, a batut si vantul in toata aceasta perioada cat noi am mers cu autobuzul. Eu eram imbracata in fusta si in maneca scurta, imi era putin racoare, iar in jurul meu mai toata lumea era imbracata potrivit cu vremea de afara.

Dupa ce am ajuns cu autobuzul la capat de linie, la COLONIE, am asteptat si acolo vreo 15 minute ca sa urce si alti oameni in autobuz, dupa care ne-am intors in Rm. Valcea si am coborat in statia vizata de noi inca de la inceput. Nu mai ploua asa rau, picura si era racoare. In sfarsit, am ajuns acasa la verisoara mea. Catelusa Piki a fost tare bucuroasa sa ne vada, ne-a intampinat cu bucurie ( adica a dat din coada si a latrat), ne-a mirosit si ne-a lins...  Chiar daca drumul nostru cu autobuzul pana la Piki a durat 1 ora si jumatate, a meritat efortul... Ne-am atins scopul, am vazut-o pe Piki si ne-am jucat cu ea.