miercuri, 13 ianuarie 2010

Cateva cuvinte despre religie episodul 2

JAINISMUL
Jainismul, sub denumirea tradiţională Jain Dharma, este una din cele mai vechi religii şi filozofii ale lumii, găsindu-şi rădăcinile în India antică şi preistorică. Tradiţia spune că această credinţă a fost propovăduită de o succesiune de douăzeci şi patru de Jinas (cuceritori) sau tirthankaraşi, dintre care ultimul, Mahavira(cca. sec. al VI-lea î.Hr.) a avut o importanţă decisivă, fiind considerat de unii istorici fondatorul jainismului modern.

Comunitatea jainistă are, în ciuda dimensiunii sale reduse, o influenţă religioasă remarcabilă în ţara originară, India, unde există 4,2 milioane de adepţi, dar şi în Statele Unite, Europa de Vest, Africa şi Orientul Îndepărtat, unde se răspândeşte datorită creşterii numărului de imigranţi jainişti şi a susţinerii fervente a tradiţiei ascetice Shraman.

Jainismul se înscrie în grupul de credinţe dharmice şi nu este o ramură vedică, ortodoxă (astika) a spiritualităţii indiene aşa cum sunt şcolile din cadrul hinduismului, ci împreună cu budismul formează un curent religios eterodox (nastika). Ortodoxismul şi eterodoxosimul vor convieţui în spaţiul indian influenţându-se, realizând un transfer osmotic de idei filozofice, mitologice şi religioase, proces care va fi resimţit din plin şi de jainism. Cărturarul hindus Bal Gangadhar Tilak atrage atenţia că jainismul a contribuit la încetarea sacrificiilor de animale din religia vedică şi că tot lui îi datorăm apariţia conceptului non-violenţei, Ahimsa.

Răspândire geografică

Jainismul a fost o forţă culturală, filozofică, politică şi socială majoră încă de la germinarea civilizaţiilor în Asia, iar sfera sa a depăşit graniţele Indiei moderne pătrunzând în Orientul Apropiat şi regiunea mediterană. În unele perioade istorice jainismul se găsea în întreaga Asie meridională: Sri Lanka, Pakistan, Bangladesh, Myanmar şi Afghanistan. Influenţa sa în Biharul antic a dus probabil la apariţia budismului. Tradiţia budistă a susţinut mereu că jainismul era deja o credinţă străveche şi bine înrădăcinată în acea regiune, când au apărut Buddha şi Mahavira.

Astăzi jainiştii pot fi găsiţi pe întreg teritoriul indian, cu preponderenţă în Maharashtra, Rajasthan şi Gujarat. Jainismul se extinde şi în Occident prin emigranţi indieni sau prin convertirea non-indienilor. Statele Unite, Marea Britanie, Canada şi Africa de Est (Kenya, Tanzania şi Uganda) au comunităţi însemnate de jainişti. Jainismul american împacă toate sectele din cadrul acestei religii şi a fost fondat de avocatul indian Virachand Gandhi. Comunităţi mai mici există în Nepal, Africa de Sud, Japonia, Singapore, Malaysia, Australia, Fiji şi Surinam.

TAOISMUL
Ce este taoismul - Pentru cei mai mulţi dintre noi taoismul este o religie ca multe altele. Foarte puţini ştiu că taoismul are şi o altă latură - numită tao-chia sau şcoala lui Tao - adică un mod de viaţă inspirat de cursul lumii naturale sau de calea unirii cu Tao.

Taoismul (sau Daoism; în limba chineză Daojiao, în traducere "învăţătura lui Tao") este o religie originară în China, instituţionalizată ca atare aproximativ în secolul II î. Hr. S-a desprins dintr-o mişcare filozofică născută din îmbinarea filosofiei chinezeşti antice şi operele spirituale ale lui Lao Zi.

Cea mai bună definiţie a taoismului provine din pana lui Alan Watts. Redăm şi noi cîteva fraze:

"Diverşi filozofi chinezi, scriind probabil în secolele 5-4 î.C, au expus o sumă de idei şi un mod de viaţă care au ajuns să fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperării dintre om şi tendinţa sau cursul lumii naturale; principiile acestei tendinţe pot fi descoperite în ritmurile regulate ale apei, gazelor şi focului, ritmuri care sînt ulterior întipărite sau reproduse în cele din piatră şi lemn şi, mai tîrziu, în multe dintre formele artei."

"Contrar traducerilor moderne ale Tao-te ching, taoismul nu este o filozofie misterioasă, esoterică, potrivită curentului New Age. El nu a fost fondat pe principiile celorlalte religii importante. Nu se aseamănă nicidecum cu Iudaismul, creştinsimul sau budismul, pentru a afirma că oamenii trebuie să se iubească necondiţionat [...] Taoismul nu este o credinţă oarbă". (Extras din Newsletter editat de Center for Traditional Taoist Studies, Boston, Massachusetts)

CONFUCIANISMUL
Confucianismul ("Şcoala învăţaţilor"; sau Kŏngjiào, "") este un sistem filozofic chinez care s-a dezvoltat iniţial din învăţăturile înţeleptului Confucius. Tratatul acestuia se numeşte Analecte. Confucianismul este o religie, cu aproximativ 6.000.000 de adepti (majoritatea �n China, Coreea, Vietnam, Japonia).

Confucius nu avea intentia sa intemeieze o religie noua, ci sa interpreteze si sa renasca religia dinastiei Zhou, cu ritualurile sale, pe care el le-a interpretat nu ca niste sacrificii facute de oameni, pentru a primi iertarea de la zei, ci ca niste ceremonii ale oamenilor, intrupand modele de comportament civilizat, adunate de-a lungul mai multor generatii.

Astazi, confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Este foarte greu de distins intre ce e element taoist si ce apartine confucianismului, intrucat amandoua au idei asemanatoare despre om, societate, conducatori, cer si univers. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si pamantesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc. Amandoua credintele au radacina in gandirea a doi filozofi chinezi. Confucius si Lao Tze, fondatorul Taoismului, au fost contemporani, si este stiut in ambele traditii, ca ei au avut cateva dialoguri.

Informatii prlate de pe wikipedia.ro si e-scoala.ro.

2 comentarii:

  1. O imagine face cat o mie de cuvinte.Expresia asta a intrat in limbajul cotidian ,dar stii cine a spus-o prima data? Confucius. Chiar daca trebuie sa ma repet , nu am ce face! Tare rau imi pare ca nu te atrage, pentru ca eu cred in continuare ca ai fi o excelenta ziarista.Datele sunt prezentate succint, concis si intr-un limbaj accesibil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ma mai lauda atat, ca nu e chiar asa. Nu am stofa de ziarist. Mersi de comentariu!

    RăspundețiȘtergere