Cateva cuvinte despre religie

ZOROASTRISMUL

Religie veche a popoarelor din Asia Centrală, Iran şi Azerbaidjan, caracterizată prin dualismul binelui şi răului. A fost fondată la începutul mileniului 2 î.e.n. de profetul persan Zarathustra (Zoroastru). Cartea sfântă a zoroastrismului este Avesta.

Zoroastrismul sau mazdeismul este numele religiei şi filozofiei bazate pe învăţăturile lui Zoroastru(Zarathustra), care recunoşteau ca divinitate pe Ahura Mazda, considerat de Zoroastru ca unic creator.

Termenul de zoroastrism este o construcţie modernă, care potrivit Dicţionarului Oxford, a apărut prima dată în 1874 în Principii de filologie comparată de Archibald Sayce. Prima referire la Zoroastru în Occident este atribuită lui Thomas Browne, care s-a referit scurt în cartea lui Religio Medici.

Termenul de mazdeism probabil provine din Mazdayasna, o expresie compusă din avesticul care combină ultimul element al numelui Ahura Mazda şi cuvântul avestic yasna, care semnifică evlavios.

Principiile Zoroastrismului

Egalitatea: Drepturi egale, indiferent de rasă sau religie.

Respect faţă de toate formele de viaţă. Condamnarea asupririi fiinţei umane, actele de cruzime şi sacrificiile de animale.

Ecologia: Natura ocupă un loc central în zoroastrism şi multe sărbători sunt celebrate în natură: ziua anului nou este prima zi a primăverii, sărbătoarea apei în vară, sărbătoarea toamnei la sfârşitul anotimpului şi sărbătoarea focului la jumătatea iernii.

Muncă grea şi caritate.

Fidelitate familiei, comunităţii şi tarii.

Zoroastrişti celebri

Reprezentantul parsis cel mai celebru a fost Feroze Gandhi, decedatul soţ al Indirei Gandhi, care era refuzat de Nehru, tatăl primerei ministre, pentru credinţa lui. Alti reprezentanţi faimoşi ar fi fost cei trei magi, din Biblie. Se zice că steaua le anunţa naşterea regelui de regi. Starul de rock Freddie Mercury, născut în Zanzibar în sânul unei familii persi. Directorul orchestrei Zubin Mehta deasemenea este zoroastrist.

SIKHISMUL

Sikhismul este o religie care a luat nastere in Nord-Vestul Indiei, relativ tarziu, la finele secolului XV. In perioada in care acesta a aparut, India se afla sub stapanirea Turciei si de aceea sikhismul se inspira din islamism.

Sikhismul adopta monoteismul din mahomedianism si respinge castele, fiind o combinatie intre hinduism si religia musulmana.. Cuvantul “sikh” inseamna discipol.

Initiatorul religiei este Guru Nanak, iar cartile sfinte sunt Cartea Dintai (Adi Granth) si Cartea Stapanului (Grant Sahib), care este o colectie de imnuri si rugaciuni. Cele doua carti sfinte nu trenuie sa lipseasca din nicio casa.

In sikhism, Dumnezeu nu e un cuvant abstract, ci o realitate. El este adevarul, absolutul, eternul si infinitul. Dumnezeu este drept, iubitor si corect. Desi Dumnezeu este unic, semizeii sunt slaviti si ei. Se numesc “Guru” (invatati) si sunt in numar de zece . Printre acestia se numara Kabir, Nanak, Govind Singh si Caitanya.

Cultul Sikhist are la baza rugaciunea, iar idolatria si sacrificiile sunt respinse. Rugaciunea se face in Temple, cel mai renumit fiind Templul de Aur. In sikhism se recomanda meditatia, iubirea de Dumnezeu si buna purtare morala. Guru Govind Singh a cerut respectarea celor “cinci K” : kesh- parul netaiat si barba nerasa; kangha- pieptenele purtat in parul prins coc; kara-bratara de otel; karsha- pantalonii scurti purtati pe dedesubt; kirpan- pumnalul.

In prezent, religia sikh este raspandita in India, Pakistan, in Marea Britanie, SUA si Canada si are aproximativ 22,5 milioane de evlaviosi pe glob.

ANIMISM

Animismul (latină anima "spirit" apoi "suflet") este rezultatul gândirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor şi a fenomenelor naturii, precum şi prin investirea acestora cu atribute umane. Termenul de animism a fost introdus de etnograful englez Edward Burnett Tylor într-un studiu apărut in anul 1871, Primitive Culture, pentru a desemna primul stadiu religios, un "minim de religie", având ca sursă dorinţa omului de a-şi explica fenomene enigmatice din propria viaţă (somnul, visele, halucinaţiile, bolile) sau credinţa că orice om are un suflet autonom care-l poate părăsi temporar (în somn sau în leşin) sau definitiv (prin moarte).

Animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie şi manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii şi influenţează mult hinduismul popular şi Islamul, dar şi creştinismul. Cei mai mulţi practicanţi ai animismului (sau tradiţiilor religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator care a întocmit universul în trecutul mitic. El este undeva departe şi nu are nimic de-a face cu oamenii. În orice caz, există întotdeauna vreun fel de legendă sau promisiune că ei vor fi aduşi, în vreun fel sau altul, înapoi la Dumnezeu. Practic vorbind, spiritele sunt cele mai importante realităţi ale acestor oameni în vieţile lor mundane şi de aceea sunt şi numiţi “animişti”, ceea ce înseamnă închinători la spirite.

Informatii preluate de pe wikipedia.org si elady.ro