Sintoism, Bahaismul si Şamanismul

ŞINTOISMUL

Şintoismul sau shinto este religia tradiţională a Japoniei şi o fostă religie de stat a acestei ţări. Fiind o religie politeistă, implică venerarea unor zei numiţi kami.

Amaterasu este principala zeita a sintoismului. Potrivit mitologiei, Amaterasu a poruncit nepotului ei sa coboare în insulele Japoniei si sa le stapâneasca. Prin intermediul succesiunii ereditare, descendentii ei vor continua sa domneasca aici în veci.

Imediat după Restaurarea Meiji, şintoismul a devenit religia oficială a Japoniei, iar în 1868 îmbinarea acestuia cu budismul a fost scoasă în afara legii. În timpul acestei perioade mulţi intelectuali adepţi ai curentului kokugaku au crezut că şintoismul putea fi folosit ca un agent unificator al ţării în jurul Împăratului, în contextul în care procesul de modernizare se desfăşura la o viteză mare. Şocul psihologic al sosirii Corăbiilor Negre din Vest şi prăbuşirea ulterioară a shogunatului (1868) au convins o mare parte din populaţie că naţia trebuie să se unifice pentru a putea rezista ofensivei colonizatoare. În consecinţă, şintoismul se transformă într-o modalitate de promovare a imaginii Împăratului şi Imperiului şi este transmis în teritoriile cucerite de Japonia, Hokkaido şi Coreea.

În 1871 se formează un Minister al Divinităţilor, iar sanctuarele şintoiste sunt divizate în funcţie de pondere în douăsprezece niveluri, având în vârf Sanctuarul de la Ise (dedicat zeiţei Amaterasu, deci un simbol al legitimităţii Familiei Imperiale) şi la bază temple mai mici din diferite oraşe de o importanţă minoră. În anul următor acest minister este înlocuit cu Ministerul Religiei, însărcinat cu coordonarea acţiunii de iniţiere "shushin" (cursurile de etică).

După cel de-al Doilea Război Mondial, şintoismul şi-a pierdut statutul de religie de stat a Japoniei. Deşi câteva învăţături şi practici şintoiste au devenit proeminente în timpul războiului, ele nu mai sunt acum transmise generaţiilor următoare, în timp ce altele cum ar fi omikuji (ghicirea destinului) şi tradiţiile de Anul Nou persistă şi în ziua de astăzi.

BAHAISMUL

Credinţa Bahá'í este o religie monoteistă fondată de Mírzá Husayn-'Alí Núrí cunoscut sub numele de Bahá'u'lláh (în limba arabă: Slava lui Dumnezeu) în secolul al XIX-lea în Persia. Numărul bahá'í-lor din lume este de aproximativ 6 milioane, fiind răspândiţi în peste 200 de ţări din toată lumea. În multe din oraşele mari ale lumii se află aşezăminte Baha'i, chiar temple . În Bucureşti există o casă baha'i în zona Pieţei Romane .

Scrierile Baha’i descriu un singur, etern Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, al creaturilor şi al forţelor din univers. Existenţa Lui Dumnezeu e considerată a fi eternă, fără început şi fără sfârşit şi este descris de nepătruns, inaccesibil, sursa tuturor Revelaţiilor, veşnic, atotştiutor, omniprezent şi atotputernic. Deşi inaccesibil direct, Dumnezeu este văzut ca fiind conştiinţa omului, cu o voinţă şi cu un scop. Conform învăţăturilor Baha’i, Dumnezeu îşi exprimă această voinţă în multe moduri, prin intermediul mesagerilor divini care sunt numiţi şi Manifestările Lui Dumnezeu sau câteodată educatori divini. Exprimând voinţa Lui Dumnezeu aceste Manifestări sunt văzute ca punând bazele religiei în lume.

Învăţăturile Baha’i afirmă că Dumnezeu este prea măreţ pentru a putea fi pe deplin înţeles de oameni sau pentru a-şi crea o imagine clară şi completă. În religia Baha’i sunt folosite mai multe titluri pentru a-L descrie pe Dumnezeu ( cel Atotputernic, cel Atotiubitor, cel Mărinimos, cel Milostiv, cel Generos, cel Atotglorios etc.) şi este pus un accent substanţial pe monoteism şi pe interpretarea unor doctrine, cum ar fi Sfânta Treime, într-un mod simbolic mai degrabă decât într-un sens literal.

ŞAMANISMUL

Shamanismul este format dintr-o sumă de tradiţii, credinţe şi practici care se ocupă cu comunicarea cu entităţi şi lumea spirit. Cel care practică shamanismul este numit şi cunoscut ca şi shaman. Sunt multe tipuri de shamani şi variaţii ale acestora în jurul lumii, dar toţi au în comun anumite caracteristici şi credinţe. Shamanii sunt intermediari între oameni şi lumea spiritelor. Ei pot trata boli şi sunt capabili să intre în lumile superioare pentru a obţine răspunsuri la problemele comunităţii.

Termenul "shaman" este preluat din cuvântul Turkic šamán, care este un termen pentru un practicant fiind foarte folosit în cultura Turco-Mongolă şi Tungusa ca de altfel şi în cultura ancestrală din Siberia. Originea etimologică nu este certă. Poate fi conectată cu rădăcina Tungusa ša- "a sti". Alţii presupun că originea cuvântului este în mod direct din Manchu language, şi ar fi singurul cuvânt de această origine asimilat în engleză.

Samanismul este, fara doar si poate, “religia” primitivilor. El a fost prezent in stepele asiatice, in China si Japonia dar si in cele doua Americi la pieile rosii. A fost un sistem de credinte simplu care s-a mulat pe sufletul individului de preutindeni. Un soi de credinta universala.