Amintiri!

Zilele trecute mi-am amintit diverse lucruri din copilarie, amintiri placute. As vrea sa mai fiu copil, dar asta nu se mai poate.

Mi-am amintit ca eram in clasa a doua, iar intr-o dimineata s-a intamplat ceva.... placut si interesant pentru o fetita de 8 ani. Un coleg de clasa m-a luat de mana si mi-a spus: "Hai in clasa, o sa intarziem" si asa am ajuns eu la ore, de mana cu acel baietel. Imi amintesc ca eram asa imbujorata, doar ma luase un baietel  de mana :)). Pe coleg il chema Catalin, iar dupa ce am terminat scoala generala nu l-am mai vazut, pana cand.....

Eram studenta. Intr-o zi eram in fata facultatii impreuna cu o colega, Diana (am fost colege de scoala din cls. I pana la terminarea facultatii, e ceva, nu? ). La un moment dat, acea colega imi spune: "uite-l pe Catalin, colegul nostru". M-am uitat, pe langa noi tocmai trecuse un baiat, dragut intr-adevar, dar nu l-am recunoscut. Ma uit la Diana, colega mea, si ii spun: "Dar noi nu avem un coleg de grupa cu acest nume. Nu-l cunosc, nu l-am mai vazut pana acum" (asa era, nu aveam un coleg de grupa la facultate cu acest nume).

"Nu, Mihaela, nu ne este coleg de facultate, ci din scoala...", imi spune Diana.
"Dar nici din liceu nu-l stiu, nu a fost coleg cu noi", ii spun eu sigur.
Diana se uita exasperata la mine: "Mihaela, ma refer la scoala generala, doar in scoala generala am avut un coleg cu numele asta".

Asa era! Si m-am uitat cu atentie la Catalin cand a trecut din nou pe langa noi si mi-am amintit de vremea cand eram copii, in scoala generala, dar in special de acel moment din clasa a II-a. Ce frumos este sa fim copii, imi amintesc cu nostalgie si cu lacrimi in ochi toate acele momente frumoase care mi-au facut copilaria sa fie... copilarie.

Comentarii

  1. Si eu am astfel de momente de reverie cand imi aduc aminte de copilarie si adolescenta.Apropo de lacrimi,in prima zi de scoala ,mama.. cat am mai plans! Ca o fetita!Nu vroiam in ruptul capului sa raman in clasa.Si acum ai mei rad de mine cand mai depanam amintiri toata familia.In clasa a sasea am avut si eu prima deceptie in amor:))Nu-i placea de mine si pace!Il simpatiza pe unul, care statea chiar cu mine in bloc si cu care mergeam in fiecare dimineata la scoala. Vai.. ce m-am ofticat din cauza asta. Acum imi vine sa rad cand rememorez .Am avut o copilarie minunata, asa in comunism cum a fost ea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu imi aduc aminte des de momentele copilariei. Imi vin in minte pur si simplu.
    PS: cand accesez blogul tau, daca nu ii dau STOP, dupa ce se termina de incarcat imi apare alt site si nu ma mai pot intoarce aici. Singura solutie e sa ii dau STOP, pana se incarca in totalitate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Copilaria si adolescenta sunt cele mai frumoase perioade ale vietii noastre si le regretam cel mai mult.

    Robert, iti multumesc pentru avertizare. Astazi am intampinat si eu aceasi problema in legatura cu blogul meu, nu stiu ce se intampla. O sa vad ce pot face ca sa se rezolve cat mai repede aceasta problema.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Povestea vietii mele!

Multumiri de Martisor!

Doctor fara voie!