duminică, 14 iunie 2009

In prelungiri

In sfarsit, ma duc sa mi se schimbe gipsul.... Ma asez la rand si astept vreo 2 ore. Era intr-o vineri!

Intru si astept medicul sa termine cu alt pacient...eram putin speriata, mai devreme auzisem o femeie tipand in cabinet, doctorul ii rupsese mana ca sa i-o indrepte, gipsul ii fusese pus anapoda etc etc.... Vine, se uita la mine, ii povestesc ce am patit si ii spune asistentei sa-mi dea jos vechiul gips (de fapt, o atela!!!). Si ma sperii, piciorul inca era umflat si vanat, nu-mi placea cum arata. Si dupa expresia medicului, nici dansului. Se gandeste putin si hotaraste: inca 2 saptamani de gips, pentru mine.....o eternitate!!!!

Dar, se putea sa fie liniste in astea 2 saptamani??!! Nu, nu se putea. Realizez ca gipsul se largise putin si ma duc la medic. DIN NOU! Intr-o marti. Nu mai astept la usa... o rog pe mama sa ciocane. Mama a ciocanit si a intrat sa intrebe, amabil, daca se poate sa intru, doar ma durea piciorul, iar gipsul era larg. Dar, nu....asistenta a inceput sa tipe ca nu se poate, cine mi-a zis sa vin de capul meu??? (ea imi zisese: "dra, daca ai probleme cu gipsul, vino aici", iar eu am ascultat-o). Mama a iesit nervoasa. La un moment dat mi s-a parut ca i-a venit sa planga. Ma enervez si eu si plecam din spital asa cum am venit. Adica cu acelasi gips.

Si ma intreb... de ce mai platesc la stat cotizatiile pentru sanatate, ca sa ma besteleasca medicii si asistentii? Uitasem, ei nu sunt ca noi... ei nu mananca, nu merg la baie, nu dorm etc, etc. D-aia ne trateaza de sus, sunt cu mot. Dar tot mai ma duc la medic saptamana asta, inca o data. Eu insist sa mi se schimbe gipsul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu