luni, 15 iunie 2009

preotul care isi iubeste aproapele... de gen feminin


O vorba spune: FA CE ZICE POPA, NU CE FACE POPA. Adevarat graieste!

La un moment dat(prin 2008), eram intr-o situatie mai complicata si nu prea vedeam cum as putea sa gasesc rezolvare. Trebuia sa dau de o anumita persoana, nu mai stiam nimic de ea, dar habar nu aveam cum sa fac asta. Intr-un final, am rezolvat. Dar sa va povestesc cum am facut asta.

Storcandu-ne mintile (eu si mama) cum sa rezolvam situatia, ne-am dat seama ca exista o persoana care ne-ar putea ajuta, un preot care putea sa intermedieze reluarea legaturii cu persoana pe care o cautam (preotul, dar si persoana respectiva, locuiesc in alta localitate). Preotul respectiv era o cunostiinta comuna, nici noi nu ne dadusem seama cum uitasem de el.... I-am telefonat in prezenta mamei. Preotul parea binevoitor, chiar incantat ca ne poate ajuta, dar mai ales ca auzea o voce de domnisoara :)) la telefon care ii cerea ajutorul. Uitasem un amanunt, si anume zvonurile ca ar fi un mare afemeiat. La finalul conversatiei, preotul cel binevoitor mi-a promis ca ma va ajuta si ca ma va suna sa imi spuna ce a aflat, iar atunci cand va avea ceva timp liber ar vrea sa vina sa vorbim. Ce era sa fac? Am acceptat. Intr-adevar, am obtinut informatia de care aveam nevoie, iar cand preotul s-a autoinvitat la noi acasa, i-am spus ca nu se poate, mai bine ne intalnim in oras, mentionand ca o sa vin impreuna cu mama:)). Fiind prin luna martie (ziua mamei, a femeii), am primit de la preot cadouri si eu si mama.

Ca sa nu stam pur si simplu in picioare, hotaram sa mergem la un bine cunoscut fast-food sa servim ceva. Acolo, discutand cu parintele, la un moment dat am avut impresia ca se uita la mine mai ciudat, parca cu subinteles. Am zis ca mi se pare si am trecut peste acest lucru.

Dupa ce am reluat legatura cu persoana pe care o cautasem cu disperare, am sunat, totusi, sa-i multumesc preotului pentru ajutor. Si am avut inca o surpriza cand preotul imi spunea la telefon:
-"Dra, daca vreodata vei avea nevoie de cineva pe care sa te bazezi, care sa-ti fie alaturi si sa-ti ofere ajutor si dragoste neconditionata... acela sunt eu si sa apelezi la mine!!!!!!!"

Facusem niste ochi mari cat cepele si ma uitam lung la mama, dadusem pe speaker special ca sa am martori ca nu aud anapoda. Mama se uita si ea lung. Deci, nu intelesesem gresit. Ca sa nu mai lungesc discutia, i-am multumit si am zis "la revedere". Apoi ne-am crucit. Preotul crezuse ca sunt o persoana credula, naiva si ca avansurile lui verbale si privirile lui insistente ma dau pe spate. Probabil ca alta data profiatase de naivitatea altor fete, asa-zise enoriase. Eram consternata de fatarnicia acestui slujbas al lui Dumnezeu si reprezentant al bisericii ortodoxe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu