20 de ani!

S-au implinit 20 de ani de libertate, 20 de ani de democratie, 20 de ani de la Revolutie. 20 de ani! O viata de om!  In 1989 aveam doar 7-8 ani si eram bobocel in clasa intai; imi amintesc clar acea perioada. Luasem un 10 la scoala si cand am venit acasa, surpriza... aveam frigider, un Fram. Ai mei reusisera in sfarsit sa cumpere un frigider numai al nostru. Eram tare incantati. La scurt timp dupa aceea a avut loc Revolutia. Ciudat, nu, cum poti asocia unele evenimente importante doar pentru tine ca persoana cu un eveniment asa important pentru o tara intreaga?!

S-au schimbat multe in 20 de ani, unele in bine, altele in rau: putem circula liber in strainatate, avem televiziune prin cablu si multe posturi de radio, multe ziare, multe feluri de alimente in magazine, haine la gramada, avem mai multa libertate in exprimare (desi... mai sunt si exceptii).  Vedem la stiri numai crime, jafuri, violuri si escrocherii, ne putem uita la filme toata ziua, majoritatea avem telefon fix sau mobil, comunicam si pe net... Iar masini...nu mai asteptam dupa ele 5 ani; acum nu mai avem unde sa le parcam. Dar avem si multe datorii, multe necazuri... multe necunscute! Avem someri, avem saraci, avem romani care pleaca din tara... nu in excursie... ci pentru o viata mai usoara, tara noastra nu mai poate face nimic pentru ei. Si multe altele!

Eu nu ii regret decat pe cei care au pierit la Revolutie, de toate cele mai sus mentionate am fi beneficiat  oricum mai devreme sau mai tarziu. Dar stiti cum se spune: probabil asa fost sa fie; atunci a fost timpul schimbarii pentru Romania!







Comentarii

  1. Denisa Soare19 decembrie 2009 la 12:13

    Acum 20 de ani eram tot in clasa I, cu tine! Imi amintesc ca am venit de la scoala si la TV era Ceausescu, in Piata Revolutiei, incercand sa-i linisteasca, fara folos, pe cei care-l huleau. Si l-am intrebat pe tataie: "e de rau ca vor sa-l dea jos?" (retinusem eu din ce se vorbise intr-o emisiune, ca oamenii vor "sa-l dea jos"), iar tataie mi-a zis: "nu stiu daca e de bine sau de rau".

    RăspundețiȘtergere
  2. Popa Mihaela-Adelina19 decembrie 2009 la 18:11

    Iti mai amintesti, Denisa, cum cantam "Trei culori cunosc pe lume" cand intra "Tovarasa invatatoare" in clasa? Doamne, mi se pare asa ciudat acum... si asa de indepartat. Si inca suntem tinere:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Denisa Soare19 decembrie 2009 la 20:36

    :)) normal ca-mi amintesc....cantam cu patos in timp ce priveam portretul tovarasului!

    RăspundețiȘtergere
  4. Popa Mihaela-Adelina19 decembrie 2009 la 22:32

    Un singur regret am, si anume ca nu am fost si eu pionier:))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Multumiri de Martisor!

Imagine
Martisorul este un mic obiect de podoabă legat de un snur împletit dintr-un fir alb si unul rosu, care apare in traditia romanilor si a unor populații invecinate. Femeile si fetele primesc martisoare si le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primaverii. Impreună cu martisorul se oferă adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul. Sursa: www.wikipedia.org Mihai, iti multumesc pentru martisorul pe care mi l-ai facut cadou. Mi-ai facut o surpriza placuta. Am postat cateva poze cu felicitarea si martisorul primite (martisorul este un trifoi cu 4 foi din hartie de care este atasat un medalion sub forma literei "A", placat cu aur; iar felicitarea este foarte draguta, avand desenata pe ea un margaritar).
Citiți mai multe

Povestea vietii mele!

Am stat zilele astea si m-am gandit la ce mi s-a intamplat de-a lungul timpului si mi-am dat seama ca nu am avut o viata spectaculoasa, a fost una simpla, obisnuita.... si cu bune si cu rele. M-am nascut intr-o zi de toamna, pe 4 noiembrie (de Ziua Presedintelui, cum imi place mie sa spun; Traian Basescu e nascut tot pe 4 noiembrie)... am avut 3 kg. si am primit nota 10 la nastere. Mama mi-a spus ca eram un bebelus tare frumos, tuturor le placea de mine, eram blonduta si aveam ochii cenusii, ca ai tatalui meu. Cum parintii mei s-au despartit la scurt timp de la nasterea mea, iar mama a trebuit sa se intoarca la munca, eu am ramas in grija bunicii mele din partea mamei si a surorii ei. M-au ingrijit bine, imi amintesc ca bunica imi facea gogosi gustoase si imi spunea povesti cum numai ea stia. Mama si bunica m-au invatat sa scriu si sa citesc inainte sa merg la scoala, iar in clasa intai am fost apreciata din acest motiv. La scoala am fost un copil cuminte, cu note bune la invatatura,
Citiți mai multe

Doctor fara voie!

"Doctor fara voie" - prima piesa de teatru la care am fost pe anul asta. O prietena care vazuse deja piesa imi spuse ca ar fi pacat sa o ratez. Am asteptat cu nerabdare aceasta piesa, anul trecut nu am ajuns la teatru sa o vad din diverse motive.  Asa ca intr-o vineri seara am fost la Teatrul Anton Pann din Rm. Valcea si am vazut o interpretare extraordinara a actorilor valceni. Piesa a fost pusa in scena intr-un mod in care ne-a acaparat pe toti. "Doctor fara voie" de Moliere este o satira comica. Personajul principal este un taran, Sganarelle, care, fara voia lui, ajunge doctor. Sotia taranului vrea sa se razbune pe el pentru bataile pe care i le aplica din cand in cand si ii face o farsa. Femeia, asistand intamplator la o discutie, afla ca fiica unui om instarit a ramas muta si niciun medic nu a reusit sa o vindece. Sotia intra in joc si spune ca sotul ei este un medic foarte priceput, dar este putin .... diferit; adica se comporta ca un om simplu si nu recunoas
Citiți mai multe